viorel gongu

Să arzi încet, iubito, în pâlpâiri feline, Purtând la piept speranța, pe ramura de măr, Și apăr-o de vântul ce cade peste tine, Și crede în iubire ca într-un adevăr! Să arzi timid, iubito, în

Când soarele își lasă în geana serii, roșul, Pe bolta înstelată zvâcnesc, în doruri, stele. Fetița rătăcită, lăsând din mână coșul, Cu degetele-n tremur, își cată-n viorele Bagheta fermecată,

Sunt după lectura mai multor poeme sau simple gânduri, așternute pe\"agonia\". Sunt plăcut surprins de faptul că, măcar la anumite zile, ne amintim de cele care ne sunt sau ne-au fost mame. Eu am

Noi, jucători de joc cu sumă zero, Investitori la băncile ce nu dau dividende, Dăm foc la tot, asemenea lui Nero, Sperând la împliniri de greci, pe la calende. Acumulări de jar, noi în

Ca două coli îngălbenite de așteptare, în nuanțe, Din ghemul de iubiri oprite, tăiat, brutal, în zori, de spadă, Ne-am smulge, să urcăm în trenul, ce în macaze, cu romanțe, Ne-o însoți, cu dor ce

Intr-un oboi, un dor, în rătăcire, Stă ghemuit în cripta lui de lemn, Uitarea-n praful dintr-o altă fire, Stă rastignită și așteapt-un semn. Adie, dinspre munte, o părere, Un dor ca o chemare

In regnul animal exista o situatie paradoxala, o femela poate depune oua, din care vor iesi pui, fara ca vreun mascul sa-si dea aportul. Unul dintre cele mai organizate sisteme de vietuire in comun,

Adesea, cand ne uitam in apa, nu cautam sa trecem de oglinda ce ne arata chipul nostru. Uitam ca suntem, in mare masura, din apa. Azi va duc, din nou, la tropice. Cine nu l-a admirat,in copilarie,

Ca două trenuri, spre o gară, în care trenul nu oprește, Cu felinare oarbe-n mână, pe șina veche , bâjbâim, Cantonul, scufundat în vise, uitat de lume ca-ntr-un clește, Ne ține-n geam o licărire,

În turnul închisorii e-un clpot, sub o grindă, Un săculeț cu perle, croit din catifea, Ascultă ziua care se scurge într-o ghindă Și-așteaptă să apară, prin frunze, prima stea. O ultimă lumină

Să-mi plângi câte ape mai ai de trecut, Copil de lumină, lumină-copil, Născut prea departe, departe născut, Cu greaua ciubotă, bărbosul Kiril Te ține sub cnut. Doar noaptea tu poți vorbi ca ai

Este asa de cald afara incat ma gandesc la tropice. In apele calde, pe cale de a seca, oxigenul este putin si pentru multa vreme vietuitoarele trebuie sa se decurce cum pot. Spatiul vital este

Azi mugurii se miră ce se-ntâmplă, Nu se cunosc, și totul e bizar, Copacul, argintat până la tâmplă Adăpostește-n crengi un mic bazar. Îi leagănă pe toți, cu nostalgie, Se-aude-n aer șuer

Azi sunt legat cu raze-n Poarta Albă, Și țintuit de stele mari, pe rug, N-am rude, avocat și nici vre-o salbă Să dau la gardieni, și-atunci, chilug Îngenunchez în frunze de verbină Și te

Fetelor ce-n \"agonie\" mai asteapta un iubit, Iubitorul de serviciu le ofera martisoare, Unul pentru fiecare, fie mica, fie mare Si o vraja ca sa-l scoata pe \"acela\" din \"orbit\". Chiar de

De sub zăpezi, timidele gunoaie Răsar pe după case, pe maidane, S-au mai rărit cojoacele de oaie În recviemuri ce devin profane. Câte-o eșarfă\'n zbateri colorate Se flutură, în falduri

Mirări de ciută care înoată-n primul estru Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi Din mugurii prin care, un călăreț pedestru, Cu gloanțe verzi, va ninge ai primăverii fluturi. Prin abur

Nu căuta în zare prin gratii aiurite, Ce-ncearcă să zdrobească un lujer alb de crin, Când Omul de zăpadă n-adastă să invite O floare-nlănțuită, la un pahar de vin. Nu căuta departe, când ochii