Poezie
poem pentru românca Svetlana
atâte verste depărtare...
1 min lectură·
Mediu
Să-mi plângi câte ape mai ai de trecut,
Copil de lumină, lumină-copil,
Născut prea departe, departe născut,
Cu greaua ciubotă, bărbosul Kiril
Te ține sub cnut.
Doar noaptea tu poți vorbi ca ai tăi,
Ei sunt prea departe da-n somn îi auzi,
Te-neacă durerea, te arzi în văpăi,
De limba săracă, nu-i drept să te scuzi,
Că sorți-au fost răi.
Iubește, copilă, cu dor de român,
Învață-ți trecutul și limba din neam,
Copii învață-i de Þară, la sân,
Cu ochii la geam.
Kiril și Metodiu alungă-i la schit,
Grafia română deprinde cu drag,
Vorbitul matern îl transformă în rit,
Și dorul să-ți fie potcoava din prag,
Nu-i totul sfârșit.
O candel-aprinsă păstrează mereu
Sub harta cu granița frântă la est,
Românește și-n somn te-o veghea Dumnezeu
Că viața-i amară-mpărțită cu rest,
E tot ce-i mai greu.
011.950
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “poem pentru românca Svetlana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13931121/poem-pentru-romanca-svetlanaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
m-ai emoționat pînă la lacrimi.
E un îndemn pentru toți vorbitorii de limbă română din stînga Prutului, care nu îndrăznesc să se numească români- e asemenea unui superlativ regal pe care îl merită doar cei aleși. O meritați doar voi, favoriții lui Dumnezeu, norocoșii de pe malul drept. Să sperăm că din mila Domnului se va naște înțelepciunea ce va smulge hotarul din inima Țării și nepoții mei vor primi acest Nume cu demnitate, nu cu rușine că sunt săraci de limbă și tot ce e românesc.
Îți mulțumesc sincer, nu numai că mă înveți limba, dar și pentru faptul că mă dezmierzi cu numele Româncă, pentru urechea mea ca pentru rob libertatea.