viorel gongu

Când umbra-ți se lungește, cărările se\'noadă, Când visul n\'are formă și nici culoare n\'are, Când așteptări din clipe nu se mai strâng în coadă, Și când din certitudini

ziua ta este în fiecare noapte în care ești altundeva ziua mea este în fiecare zi în care aștept noaptea ziua noastră nu poate fi pentru că este un amurg fără răsărit.

Un melc nu moare dacă înspre stele Nu are-un ram să-l poarte, spre cărare, Se va târî prin iarbă, printre Iele, Lăsând cărări spre țărmul lui de mare. Un melc nu moare dacă peste coarne Este

Am venit de la dat zăpada înainte de a termina treaba complet. Soția m-a privit lung și m-a întrebat, insinuant, dacă am mai lăsat zăpadă pe alee. Þineam în pumnul ascuns la spate o omidă prinsă de

Va înflori în calea ta un corcoduș Pe sub zăpezi de așteptări și vise, Zenitul spre Nadir, ca un arcuș, Va gravita în vise interzise. Prin neguri dense, florile târzii Vor lumina o clipă de

Ești o vedere veche, de la mare, Cu albatroși de plumb în trist destin, Sonet herculean sub teiul Mare, Un foc, o roată, sub un mandarin. Ești ca o nuntă\'n cer, sub o corolă Soare marin,

Pe zări, s-a tras și ceru\'n curcubee, De teamă că un fulger o să\'l taie, Apoi, timid, pe sforile de zmeie, S-a scurs prin geam, la mine, în odaie. În odihniri, cu temeri adormite,

sunete paralele sfâșie cerul gheară de vultur între doi pomi pânza senină se sfîșie plângând chemarea golului necunoscut o amân viața mi-atârnă de gleznă vor veni păsările călătoare le

Când te-am văzut, o crisalidă Purtam în suflet, un cocon, N-aveam nici cheie să deschidă, Iar vraja\'n cântec, n\'avea ton. Din vânt și pană de erete Mi-ai scris descântul, care, azi A spart

Am ieșit la poartă și printre târșîiturile de papuci am auzit acel \"ia-ți fesul să nu răcești\". Am luat ziarul din cutie, am târșâit papucii până la locul lor și am căutat ochelarii în sertarul

Poate, taigaua în iertare Te-o duce mai pe lângă Prut Și dintr-un nor și-un strop de soare Vei face pod cu un sărut Și ochii ai să-nchizi o clipă Sorbind sub pleoapă un păcat, Jertfit în

Tata, dumnezeu să-l odihnească, a fost fiu de ceferist și ca un făcut, a ajuns și el în branșă dar impegat de mișcare. Mama era balerină la Cărăbuș. Tata s-a îndrăgostit și din gelozie a scos-o din

A...BIA\'NCÃpeai în palmele de lună, CoraBIA-N CÃ..uș de vise clare, Se avânta ca saBIA\'N CÃtare Când soarele urma, doar, să apună. Tu nu erai nici vis, nici o minciună Erai un colb pe

Așa cum țara este familia cea mare, tot așa familia este țara cea mică. âChestia asta este un citat aproximativ dintr-un radiolog monumental. Plecând de la lecturarea unui text al unei colege, atât

Era prin 198o și ceva, când se desfășura un C.M. de fotbal în Italia. Lucram la mină la Lupeni. Am coborât prin puțul Ștefan și aveam ceva cale de mers până la abataj. Ostașii, care munceau să

placenta aceea rotundă și albă nemiloasă și rece și-a făcut treaba m-a scuipat ca după efort prăbușită pe cer căutând avioane sau stele îmi caută umbra am deschis porțile eu lângă

îți fac declarații de dragoste în gând îți spun cuvinte dragi în gind tac cu tine în gînd când ești cu mine nu-mi răspunzi.