la tata

Ce rar se strâng, acum, copii tăi, Dar tot la tine\'n preajmă le e strânsul, În colț de ochi încă\'i îneacă plânsul Iar lipsa ta, e vârful la nevoi. Cu aripile mari de albatroși Stau stingheriți de \"capul\" ce-a dus stolul Azi ei sunt trei, ce\'ți poartă\'n viață rolul, Toți feții tăi ce nu sunt Feți-Frumoși. Azi clipele cu tine\'s rații mici Din amintiri ce vremea nu le șterge, Dar timpul , înainte, ne tot merge Și-au apărut noi\"Gongi\" din gongii pici. Eu, cel mai mic dintre copii tăi, Încerc acum la trist\'aniversare Să te evoc din clipele de soare, Din vremea fără griji, fără nevoi. Ce zile\'n casa plină\'n Partizani, Când rude și prieteni umpleau totul, Când mama\'n brâu își încheia capotul Și ne\'ndopa, pe rând, ca pe curcani! Când ochelarii îți luceau spre cer, S\'o vezi pe \"guta\", să îți vezi \"bălțații\" Și cum, în jurul tău, toți frații Veneau la sfat, iar nelipstu-ți fler Îi întărea pe toți, ca în război, Cu hotărâre, fără ezitare, Și-apoi plecau acasă, fiecare, Ca să revină iar, și iar, \"la noi\". Ai fost cu noi la greu, ne-ai ajutat, Cu o dojană, cu o palmă, poate, Dar greul nostru, tu l-ai dus în spate Și niciodată n\'ai îngenuncheat... Ce rar se strâng, acum, copii tăi, Dar tot la tine\'n preajmă le e strânsul, În colț de ochi, încă\'i îneacă plânsul, Iar lipsa ta e vârful la nevoi.