viorel gongu

Prin stropi de soare\'nouri Aurora Þi-a\'ntins un curcubeu peste ființă Și\'n împietrire zmeul, sub căință L-a țintuit sub stele și\'n Agora Pe inima micuță stropi de lună Þi-a așternut să

O inscripție într-un cimitir ar putea suna cam așa: Trecătorule, când citești un text de la Atelier poți să te apleci ca la ghișeul funcționarului public sau poți să cobori câteva trepte la subsolul

Când tainicele râuri înmărmurite-n ceară Prind, calde, să se tragă \'napoi în lumânări Învolburând în cercuri, crescând ca umbra-n seară O albă luminare deschide iarăși flori. Albinele grăbite,

Dansul fără ritm este greu de conceput. M-am întrebat cum a apărut și cum a evoluat dansul. Am căutat și am imaginat o oarecare motivație. Bătăile inimii ni le-am simțit din clipa în care am avut

Cărări de lacrimi albe, fierbinți mărgăritare Se-noadă pe obrajii ce ard de dorul tău Și se aștern timide, lumină pe cărare În noaptea-n care, oarbă, aștept amnarul tău. Cu pâlpâiri sărace în

Era la câteva zile după sărbătorile de iarnă. Zăpada încă era și am ieșit în marginea pădurii să dau boabe la fazani. E greu de crezut că poate fi liniște caldă la câțiva kilometri de Arcul de Triumf

O ultimă sclipire și umbra stă să plece, Rămâi tăcut și cu privirea mută, Pe tâmple și în suflet, o adiere rece Te înfioară ca lângă leș de ciută. Un gând străin, că n-ai fi tu acela Ce

Curtea mea e o grădină despărțită de pădure cu un gard de sârmă ghimpată care nu supără pe nimeni. Din curte, câinii privesc fazanii din pădure, veniți la masă. Veverițele trăiesc și colo și

Un ultim trandafir, primit cu drag, Printre zăpezi ce se-mbulzesc la ușă, Stă-n umbra clipei, răstignită-n prag, Cu spinii aburind colți de cenușă. Doar pragul frânt, de-atâta

mă durea degetul ce mă ajuta la numărat banii oboseala cronică îl putea duce la deces l-am înlocuit cu un ac de busolă dar ce arăta vedeam numai eu doream să arăt spre alții dar acuzația se

Am găsit vestuța aceea ciudată din fulgi de pasăre. Nimic nu era întâmplător la Mihai și de aceea mă întreb: ce l-a determinat să ne dăruiască aceste veste ciudate? Am îmbrăcat-o și m-am privit în

Astăzi este luni și zi de întâi. Mihai spunea că toți căutăm sau așteptăm un\"luni zi de întâi\" să ne putem face ordine în viață, în casă și în sertare. După toată oboseala drumului și emoțiile

Fulgii mari de zăpadă se așezau, în liniștea nopții, cu un fâșâit abea perceptibil. Copii strângeau zăpada așezată pe mașini și rotunjeau primii bulgări. Este vineri, vineri seara. Amintirile m-au

Căldura din casă parcă m-a liniștit. Când am ieșit la poartă, să-l întâmpin pe Adam, Baloo s-a ridicat și m-a urmat ca o umbră. Fulgii cădeau liniștit, așternându-se pe pământul cald, apoi se topeau.

Sunt parcă pustiită, debusolată. Preotul zugrav mă privea în biserică, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva.\"Din pământ am venit, în pământ ne întoarcem\". Auzeam cuvintele lui de parcă ar fi

sclipirile apei polarizarea ochelarilor ovalul plutind de undeva rostogolire din cameea opalină ochiul acela oglinda din hol ovală ochiul meu încadrând perfect cameea nehotărâtă

Rotunjim aceeași lacrimă în care ne temem să intrăm de mână fulgere lente luminează prelung ca pe câmpul de luptă apa timidă se strânge sub talpă drumurile se mânjesc pierzându-și

Armuri de greieri port pe la turnire, Eșarfa ta pe lance mi-e de-ajuns. Atâtea lupte fără dijmuire S-au depănat ca pânzele din fire Spre taina unui dor de nepătruns. Eu călătorul,care-i pururi

Xena a murit. Acum se odihnește, după tot chinul îndurat în perfuzii, injecții, teste de sânge. Nici acum nu știu dacă aveam dreptul să cer să fie eutanasiată, dar am făcut-o. Aveam eu dreptul să