în gând

un text construit foarte bine, foarte bun, având o structură simplă, dar frumoasă,
interesantă
textul, se remarcă prin, profunzimea sunetelor și tăria cuvintelor...
succes și inspirație!

Dorința de a-i fi citite gândurile!

Poezia aceasta este mignonă și are relevanță și de la sfârșit spre început, situație în care mi se pare mult mai interesantă.

Ottilia Ardeleanu

E nu-i raspunde acolo unde se intalnesc,\"in gand\".
Adica, il asculta si tace.
El nu are dorinta de a-i citi gandurile. Ii cere ei sa iasa din tacere!
Asa se explica de ce ultimele 2 versuri nu sunt plasate la inceput.

Alina Veronica, remarca este corectă parțial.
Ea pare profundă când tace sau poate nu poate să audă nimic. El a vorbit, atăcut dar tace!

Se intalnesc in gand si nu i-a trecut prin cap sa vorbeasca.Poate ca il tine de mana, poate ca il mangaie, poate...Poate ca el se indoieste si atunci nu o mai aude!

tacerea se strecoara doar atunci cand iubirea nu este traita cu aceeasi intensitate de ambii parteneri...uneori cred ca e mai bine sa taci si sa lasi gandurile sa \'\'vorbeasca\'\'

Gând înseamnă tăcere. Gândul îl auzi dor tu și fiind acaparat de el, nu mai auzi nimic din afara minții. Poate de aceea cele mai frumoase declarații de dragoste se fac în tăcere înlăturând teama de a ți se spun: \"Ce tâmpit și ce idei antice!\" Un micropoem sensibil și frumos. Cezar

Cezar, mulțumesc de trecere. Gândurile se aud dacă frecvența e ănaltă și comună. Sunt situații ân care eu fac gestul pe care-l așteaptă Dona mea, fără o vorbă, fără un gest. Și ea are asemenea momente.
Este sigur că sunt rare aceste clipe. Îți dai seama ce plicticos ar fi să ne auzim gândurile unul altuia tat timpul?

Domnule Gongu, eu nu am vrut să spun că gândurile nu se aud, eu mă refeream la textul dumneavoastră care este un gând ce-l poate recepta doar persoamna ce este pe aceiași lungime de undă. De aceea declarațiile de dragoste se fac ăîn gând, pentru a observa reacția cele (celui) de lâmngă tine, să vezi dacă merită să ițo spui cu voce tare. Cezar

Niciodată persoana asupra căreia revărsăm dragostea noastră nu se va ridica la nivelul așteptărilor noastre pentrucă, în realitate, iubim o proiecție a aspirațiilor noastre în dragoste. Cântate în poeme nu sunt iubirile împlinite ci acele iubiri, ori incipiente, ori neâmpărtășite. cu toate acestea iubim și scriem pentrucă sufletul nostru e sensibil și pentrucă avem nevoie de acel pe care-l plăsmuim, fie bărbat, fie femeie. Cu excepția legendei lui Filemon și Baucis nu cunosc un cuplu care să fi rămas în istorie drept o iubire finalizată printr-o căsătorie. Iar cei mai sus menționați sunt o legendă.