viorel gongu

26 aprilie 22.17 Din soarele spart, prăbușit între valuri zidite în somn, Sub geana\'nserării ce urcă agale, genunchii de fum Înmoi în verdeața cărării, nescrisă, sperând că un domn, Din lunga

fiecare bob de nisip rostogolește în el (ca în sfera în care ninge când vrei) un cimitir prin care vă plimbați tăcuți fiecare frunză naște ouă încondeiate de fluturi fiecare oră te

Când simți că este ora aceea ridică-te flacără pășește în crăpăturile pâlpâirilor treci de cojile argintate ale oglinzii pune în coș tot ce zvâcnește miroase sau cântă revino în lampa

vreau să scriu despre casa aceea cu pereții sprijiniți de orizont construită din ferestre care purtau pe obraji flori cu multe aripi ascuțite să scriu despre nopțile împodobite cu

În fiecare rană, neplânsă sau ucisă, Ascunsă printre pietre, sub undele de apă, Þi-am sărutat o urmă, cu buza nedecisă Să-ți plângă sau să-ți râdă, sub mlădieri de japă. În fiecare urmă, nedusă

Din stele mirate curg palme desprinse, Rănindu-se\'n raze \'n cărarea dintâi, Cu viața în poduri de dragoste prinse, Aleargă prin noapte, cerșind căpătâi. Coboară în lume, ca ploaie de

Din stele mirate curg palme desprinse Rănindu-se\'n raze \'n cătarea dintâi. Cu viața în poduri de dragoste, prinse, Aleargă prin noapte cerșind căpătâi. Coboară în lume cu ploaia de

Pe undeva,\'ntr-o margine de lume, Alăturat, în două curți discrete Trebăluiau, sub tufele cochete, Doi cioplitori în piatră, fără nume. Unul din ei turna de zor cimentul, Prinzând în el o

Din stânca închisorii din Caucaz, Purtând pe mână lanț de Prometeu, Jertfită până-n moarte, cu pricaz, Te-apropii, depărtându-te mereu. Un șir de nopți de condamnări, peren Te poartă spre

Cu amânări de sălcii ce fug din rădăcină trăiești clipe de noapte zidite-n plină zi Ai vrea o jertfire virgină cald omagiu unice tremurări de buze pletele din sălcii irizări de dune

În magazinul micuț, a intrat un om în vârstă. Soarele îi lumina părul dezordonat și rărit, ca pe o aureolă. -Bună ziua! -Bună să vă fie inima, ca fasolea vinerea, i-am raspuns, incercând o unda de

nehotărât între copilărie și adolescență privesc cărarea care nu știe dreapta stânga o făzăniță se pierde în alegerea clipei cumpăna se iubește cu orizontul în indecizia toamnă

E noapte, ninge ultim, nici câini nu sunt pe stradă, Prin plete adumbrite miros de crin răzbate, Din pieptul, cuib de vise, se zbate-o serenadă, Din vatră, sus pe buze, cu teamă-ncet se

Iluzie, o, curtezană, Cu himenul repus în drepturi De un chirurg îndragostit, De ce purtarea ta, vicleană Aduce pururea în piepturi Minciuna din iubiri, șoptit? Iluzie, cu părul negru, Ca

Când în noapte-atât de neagră tâmpla albă-n perna tare O așez, cătând neantul, clipa care \"nu mă doare\", Crăpături se nasc pe mine, șanțuri aspre pe figură, Colțuri, coborând din stele, se

Era o dupăamiază de august. Bani nu aveam să merg la pescuit la o baltă cu plată, așa că am mers \"la mine la țigani\", la lac, la Mogoșoaia, unde nu plătesc, pentru că sunt localnic. Am legat

Acest demers personal are ca scop principal obținere ridicării sancțunii de trecere la nivel -10 a subsemnatului. Al doilea scop este de a explica, mai tinerilor colegi din \"agonia\", modalitatea