Poezie

boaba de strugure

cana de lut

2 min lectură·17 mai 2010

Mediu

Lumina zăvorâtă, la geamul hrubei joase,

Privește, cenușie, la șirul de butoaie;

Pe dalele tocite stă, toropită-n oase,

Din lut, o cană arsă de-atâtea mâini și zoaie.

Cu buza, răsucită, tocită-n multe buze,

Cu toarta spre budană, căscată a ureche,

Ascultă înserarea cum cade-n buburuze,

Și pasărea din noapte cum cheamă a pereche.

În liniștea căzută-n genunchii înserării

De dincolo de doaga ce-i terecată-n fiare,

Se-aude-o tânguire, ca valurile mării,

Un glas din vinul galben, tăiat , în drum spre soare:

\" Atatea vise-n lună, cand încă eram boabă,

Culesul, mai spre brumă, m-a amăgit cu ranguri,

Că voi ajunge-n sticle, regină, nu o roabă,

Sorbită doar în fugă, printre poșirci, în ganguri.

Am stat în cumințenii, cu fierberea pe geană,

Visând la clipa albă, mustind de curcubeie

Dar galbenul din vie s-a preschimbat în rană,

Pulsând sub umilințe, topite sub scânteie.

Și am ajuns în beciul în care cu-o minciună

M-am așezat sub cercul ce doaga o tot strânge,

Mi-au stins savoarea caldă, aroma nu-mi mai sună,

Buchetul meu, din boabe, azi mai adie sânge.\"

Sub zbatere și zbucium, butoiul rupe fierul,

Prin doagele crăpate țâșnește-n spumă, vinul,

Peretele împroașcă, aroma și misterul,

Iar visele din struguri lasă în lemn, pelinul.

Doar câteva șuvițe se scurg, sfios, în cană

Și fierberea din buze o umplu cu mirare.

Rănitul must se-așează în olul vechi ca-n rană,

Plângand vorbe cu lacrimi, din vise vechi și rare.

002.256

viorel gongu. “boaba de strugure.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13941060/boaba-de-strugure

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.