Poezie
sad
plouă
1 min lectură·
Mediu
Plouă pământul, cu dor, înspre stele,
Stropii mă poartă în abur de vis,
Calea Lactee, cu zâne și iele,
Strigă galopul de mire, proscris.
Rouă și brumă de tâmple-n rugină
Cheamă salvarea, să vină pe cal.
Fruntea-i aprinsă-n copila-regină
Lasă o filă să curgă pe val.
Nouă fușteie mai sunt pân\' la vise,
Steaua zâmbește-n busolă ghiduș,
Zeul se-ndură, cu pleoapele-nchise
Tace și palma și-o face căuș..
Perna se rupe și fulgi de-așteptare
Vise aruncă, în muguri de brad,
Vinul de poame-n butoaie, prin soare,
Curge pe mirii ascunși întrun sad.
033021
0
imagini atît de vii și cu \"gust\" romantic, încît nu m-am abținut să nu mă prind în joc:
Ploaia de stele pe brumă-n rugină
trece în fulg ce-i o rouă-n april,
calea-ți abține cu pași de felină
șoapta să-ți mintă în gîndul viril...
Și totuși
\"Rămâne, roșind, sub un alb corcoduș.\"
cuvîntul \"râmâne\" se cere înlocuit cu altul din 2 silabe(accent pe prima silabă)