Sadâc Fatma

3 poezii, 0 proze

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, fiind supranumit Ceahlăul literaturii române. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul "Alecu Donici" la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1896, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece...

6 poezii, 0 proze

Mihail Sadoveanu

2 poezii, 0 proze

Ira Sadoff

Ira Sadoff s-a născut la 7 martie 1945 în Brooklyn, New York – U.S.A. A urmat cursurile Universității Cornell în 1966 –industrie și relații de muncă, apoi pe cele de la Universitatea din Oregon în 1968. El publicat mai multe cărți de poezie între care: „Fixarea cadrului” (1975), „Trocul” (2003), „Julitura” (1998), „Trafic emoțional” (1989), „Calendarul de Nord” (1982), „Cititul în palmă la iarnă” (1978). Proză: „Istoria contează: poezia contemporană la marginile culturii americane” ( 2009), „Un Ira Sadoff cititor” (1992), „Dezbinarea” (1982). În prezent este profesor în cadrul programului M.F.A. al Universității Drew și profesor de engleză la Colegiul Colby, în Maine. Poemele sale au fost propuse pentru premiul Pushcart Poetry Prize, Premiul Memorial „George Bogin” al Asociației de Poezie din America.

1 poezii, 0 proze

Donatien Alphonse François, marquis de Sade

Donatien Alphonse François, marquis de Sade, né le 2 juin 1740 à Paris et mort le 2 décembre 1814 à l'asile de Charenton, est un écrivain et un philosophe français, longtemps voué à l’anathème en raison de la part accordée dans son œuvre à un érotisme de la violence et de la cruauté (fustigations, tortures, incestes, viols, sodomie, etc). Le néologisme « sadisme », formé d’après son nom, est apparu dès 1834 dans le Dictionnaire universel de Boiste comme « aberration épouvantable de la débauche : système monstrueux et antisocial qui révolte la nature ». C’est Krafft-Ebing, médecin allemand, qui a donné à la fin du XIXe siècle un statut scientifique au mot sadisme, comme antonyme de masochisme pour désigner une perversion sexuelle dans laquelle la satisfaction est liée à la souffrance ou à l’humiliation infligée à autrui. Occultée et clandestine pendant tout le XIXe siècle, son œuvre littéraire est réhabilitée au XXe siècle, malgré une censure officielle qui dure jusqu’en 1960, la...

4 poezii, 0 proze

mi hail sadoveanu

0 poezii, 0 proze