Poezie

Al cincilea anotimp

glossa anotimpului 5

1 min lectură·28 februarie 2010

Mediu

Mirări de ciută care înoată-n primul estru

Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi

Din mugurii prin care, un călăreț pedestru,

Cu gloanțe verzi, va ninge ai primăverii fluturi.

Prin abur de câmpie, la marginea pădurii,

Tăceri înmiresmate, din goană în buiestru,

Se-opresc ca să asculte, cu sete-n cerul gurii,

Mirări de ciută care înoată-n primul estru.

Miroase a plecare, se-aud cărări prin lume

Sub pașii ce aleargă spre patima din ruturi

Și ochiul, care-n teamă, ce n-are șir sau nume,

Se-agață printre ramuri înjunghiind săruturi.

Te simți ca Demiurgul la facerea din ape,

Suflarea nenăscută-l urmează pe Maestru,

Te crezi sălbăticiunea venită să se-adape

Din mugurii venirii din călăreț pedestru

Ancestru e cuvântul ce șade sub sechestru

Și-mpușcă a mirare cu florile din cnuturi,

Zi după zi, speranța transcederii-n ecvestru,

Cu gloanțe verzi, va ninge ai primăverii fluturi,

Cu gloanțe verzi va ninge, ai primăverii fluturi,

Din mugurii prin care un călăreț pedestru

Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi,

Mirări de ciută care înoată-n primul estru.

001.625

viorel gongu. “Al cincilea anotimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13930773/al-cincilea-anotimp

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.