ziua mamelor mele

Sunt după lectura mai multor poeme sau simple gânduri, așternute pe\"agonia\". Sunt plăcut surprins de faptul că, măcar la anumite zile, ne amintim de cele care ne sunt sau ne-au fost mame. Eu am fost, și poate sunt și acum, un om fericit, la capitolul \"mame\". M-am născut din dragostea fulgerătoare a mamei cu tatăl meu. Poate că nu a fost o mamă perfectă pentru mine ci numai pentru fiicele ei și surori vitrege și mai mici, ale mele. Soarta a vrut ca eu s-o idealizez, in lipsă, și în nopțile în care o invocam, având , de fapt și de drept, ca mamă, o bunică iubitoare și caldă, care, pentru că era \"mama\" a ars nesăbuit de tare pentru mine și, pe patul de spital, înainte de a muri, pentru că aveam doar șapte ani, i-a spus bunicului-tată: \"Ioane, înșiră câte femei vrei tu, dar fă-l mare și pe ăsta\". Au mai urmat mame care m-au iubit atât cât au putut sau cât s-au priceput. De parcă nu erau suficiente mamele, soții ale bunicului, tatăl meu adoptiv, la șirul de mame din viața mea, a mai adus și el, tatal meu natural, frate cu mine, încă vreo trei mame. Mama, pe care am invocat-o fierbinte, la necaz sau la greu, a revenit în viața mea târiu. Ce se mai putea face? I-am daruit fiul pierdut, și poate neuitat vreodată, să îi spună \"dragă mamă\" până ce s-a stins. Astăzi, de 8 Martie, aprind un mărțișor de ceară albă, la pieptul tuturor celor ce mi-au fost mame și acum se odihnesc. Numele lor este: Floricica, Floarea, Lucica, Teodora, Eugenia, Maria, Bibiana, Marioara, Egreta, Elena.