Viorel Croitoru

În viața asta ai făcut , Mult bine... dar și rău, Păreri de rău nu au putut, Să schimbe drumul tau Și-a anilor înțelepciune, Tiptil s-a strecurat, Și-ai vrea să fie numai bune... Dar

\"De îmi șoptești ce simți, eu te gonesc, Dar peste-o clipă te iubesc... Iar dacă tu insiști, am să te cert, Și-abia aștept apoi ca să te iert...\" Ești soarele ce mă-ncălzește, Mă arde,

Am citit frumoase rânduri, pe la fete-ndrăgostite Și mă simt atras cu gândul de frumoasele ispite... Inima îmi bate iute, și visez la ele treaz, Dar... m-ăntorc la ale mele, să nu mă mai dau

Stăteam la gura sobei, copil, și tot priveam, La flăcări, jar, cenșă și nu înțelegeam, Era mister... E iadul? Nu cred, e prea frumos! Și-i mai dădeam de lucru, cu-n lemn luat de jos.

Lumina, soare, calm și pace, Le simt cum mă-nconjoară, Îmi simt iar gândul ce se-ntoarce, Cu dor ce mă-nfioară ! Și-n mintea mea încet răsare, O caldă bucurie, Căci tu ești raza mea de

Se lasă seara-ncet peste parcare, Vuiește lumea-n jur, talaz de mare, Și ceru-i galben, roș, portocaliu... De când aștept nici nu mai știu! Și-ntorc alene capul dinspre soare... O, ce

În fața lui e-o mare de picioare, Ce trec grăbite-n sus și-n jos, Și între ei se simte singur tare, Și totu-i fără de folos ... În șapca pusă lângă dânsul, Mai pică, rar, câte un ban,

Când oamenii n-aveau cuvinte, Și gândurile le simțeau, Vedeau curat ce ai în minte, Și ce ascunde... chiar n-aveau! Când radiau frumos iubire, Și cei din jur ca el simțeau, Iubea cu ei

Din raze de lumină, din scântei, Din muzica ce ele-o radiază, Și dintre îngeri, sfinți și zei, Jos pe pământ, venit-am pe o rază! Și eram multi, și cei mai minunați! Uitarea cea firească

Am ajuns în site-uri unde, E noroi pe toti pereții, Unde groaza te pătrunde Și te mângâie scheleții! Cel ce-njură cel mai tare, Și-i mai mozgolit la gură, E poetul cel mai mare, El e din ..

Te-aștept de-un ceas, dar tu... nu vii! Privesc pe-aleile pustii Tresar când pași aud că vin, Dar nu ești tu, e un străin... În nori de frunze eu te-aștept, Cu vânt și ploaie eu dau

Și am crezut că am găsit din nou Al fericirii minunat ecou Și am sperat mai mult decât puteam: Am vrut să zbor, dar m-am lovit de... geam! Și chiar speram… Turnuri de fildeș alb am

În Deltă-i stufăriș, Și apă multă, multă, Un suflet pe furiș, Vibrează și ascultă! Și-așa frumos vibrează, Că Dunărea se-oprește, Și-n valuri memorează, Ce inima-i șoptește... Ea

În față-mi doi copii se uită în vitrină, Cel mic își plimbă mâna pe unde-i o mașină, Și ochii sus se-nalță se vede că visează, Conduce jucăria si ochii-i scânteiază, Cel mare se trezește

La tine-aici e-atâta vis și dor Și totu-i diafan și pur N-aș vrea să calc pe-aici... și zbor, Nici șoapte-a spune nu ma-ndur, Să nu tulbur... Vroiam să-ți las doar un