Viorel Croitoru

Un gând și-o lumină sclipiră-n genuni Praf, sori, luni, planete și alte minuni Apar la cuvântu-I și-n cer luminează! Iar jos, pe Pământ grădina-și visează... Și-ncet zile șapte trecură-n

De când ne naștem brațul tău, Ne-a ocrotit, Ai fost, la bine și la rău, Și ne-ai iubit... Când lacrimi de copil aveam, Le-ai sărutat, Și nopți întregi când sufeream, Tu ne-ai vegheat!

Privirea ni s-a întâlnit... Mă umple de lumină! Un zâmbet vag și a fugit! Hai, vină! Căldura-i din priviri simțeam, Mi-era atât de dragă! Veneam din zori și-o așteptam, Zi-ntreagă! Ea

Sunt singur iar acasă, gândul mi-e pe pereți, Adună flori, scaieți, Din amintiri, departe... mă frige câte-un dor, Da-l ocolesc usor. E ger și vântul bate-ntr-un gard și-un trecător, Și-i

Și ora visărilor bate, Mulți, tainic în noapte, șoptesc Și lacrimi și gânduri curate, Cu dor și speranțe-nfloresc... În jur, plini de criză și gânduri, N-ai cui din preaplinu-ți să dai

Ecouri de mare, ce zbor, Și-nvie imagini ce dor, Iar vremi ce-au pierit și s-au dus, Le văd în frumosul apus... Acum nu-s... Pe valuri pierdute în larg, Sunt pânza ce n-are catarg, Și

La tine-aici e-atâta vis și dor Și totu-i diafan și pur N-aș vrea să calc pe-aici... și zbor, Nici șoapte-a spune nu ma-ndur, Să nu tulbur... Vroiam să-ți las doar un

În față-mi doi copii se uită în vitrină, Cel mic își plimbă mâna pe unde-i o mașină, Și ochii sus se-nalță se vede că visează, Conduce jucăria si ochii-i scânteiază, Cel mare se trezește

Și am crezut că am găsit din nou Al fericirii minunat ecou Și am sperat mai mult decât puteam: Am vrut să zbor, dar m-am lovit de... geam! Și chiar speram… Turnuri de fildeș alb am

Privesc la filmul vieții mele, în timp ce o trăiesc, Mă văd și-i văd pe ceilalți și simt că obosesc. Și-mi pare că-aș dori să fiu, cu cineva real, Și singur stau, și mă tot uit, mă las furat de

Te-aștept de-un ceas, dar tu... nu vii! Privesc pe-aleile pustii Tresar când pași aud că vin, Dar nu ești tu, e un străin... În nori de frunze eu te-aștept, Cu vânt și ploaie eu dau

De miop ce sunt, pe cer Văd doar patru stele, Ce gândesc, ce simt, ce sper, Le discut cu ele. De un timp sclipesc mai viu, Mi-a zâmbit o fată! Ce să fac să-i plac nu stiu. Zi-mi tu stea

Am citit frumoase rânduri, pe la fete-ndrăgostite Și mă simt atras cu gândul de frumoasele ispite... Inima îmi bate iute, și visez la ele treaz, Dar... m-ăntorc la ale mele, să nu mă mai dau

În viață am avut o bucurie Te-am întâlnit, mi-ai dăruit speranța Tot ce-am trăit a fost o melodie, Chiar daca intre noi era distanța! Îmi luminezi și azi în amintire Deși te-ai dus la îngerii

Aerul e îmbibat de ciripit de vrăbiuțe, Guguștiucii cu ecoul, fac concurs de-au răgușit, Soarele-ncălzește firea, totu-n jur e linistit… Iar prin parc, pe bănci, la soare, se-odihnesc fete

În Deltă-i stufăriș, Și apă multă, multă, Un suflet pe furiș, Vibrează și ascultă! Și-așa frumos vibrează, Că Dunărea se-oprește, Și-n valuri memorează, Ce inima-i șoptește... Ea

Un vecin cu-n plic în mână Azi sună la o vecină. Ea: -Sunt singură acasă, Hai vecine după masă! Stă, se uită încurcat, Și... sub usă l-a băgat. -Ioi vecine, ce n-ai zis? Ușa-îndată i-a

Iubirea e așa ciudată! Orice ar face cel iubit, Găsește ea ceva... Și-l iartă, Ea, inima ce-a suferit... Nu merita... Dar era dulce, Era și tandru, iubitor... Iar

Se lasă seara-ncet peste parcare, Vuiește lumea-n jur, talaz de mare, Și ceru-i galben, roș, portocaliu... De când aștept nici nu mai știu! Și-ntorc alene capul dinspre soare... O, ce

Am ajuns în site-uri unde, E noroi pe toti pereții, Unde groaza te pătrunde Și te mângâie scheleții! Cel ce-njură cel mai tare, Și-i mai mozgolit la gură, E poetul cel mai mare, El e din ..

Pentru ce-a mai rămas frumos, Naiv și minunat, Pentru acel copil sfios, Ce-n urmă l-ai lăsat, Azi ți-am urat! Pentru ce-n suflet ai păstrat, Ochi mari, chip delicat Și pentru tot ce

Lumina, soare, calm și pace, Le simt cum mă-nconjoară, Îmi simt iar gândul ce se-ntoarce, Cu dor ce mă-nfioară ! Și-n mintea mea încet răsare, O caldă bucurie, Căci tu ești raza mea de

Din raze de lumină, din scântei, Din muzica ce ele-o radiază, Și dintre îngeri, sfinți și zei, Jos pe pământ, venit-am pe o rază! Și eram multi, și cei mai minunați! Uitarea cea firească

În viața asta ai făcut , Mult bine... dar și rău, Păreri de rău nu au putut, Să schimbe drumul tau Și-a anilor înțelepciune, Tiptil s-a strecurat, Și-ai vrea să fie numai bune... Dar