Victor Potra

... mă atenționează molcom... A face diferența între un enunț și enunțător, cu celelalte enunțuri ale sale, e un lucru foarte rar în lumea modernă, a haitelor.
Paul Bogdan mi-a prilejuit deja o lecție, a primejdiei prejudecăților, Silviu Dachin mi-o prilejuiește pe a doua, a serenității minții deschise.
Voi reveni la problema basmului în cadrul în care a pornit, de data asta cu avantajul lecției doi.

... Pisoi Kamikaze, am asolizat în siguranță, am înțeles (în sensul de îngurgitat informația) acum las la dospit, să vedem ce iese. Paradigma ta, jurnalist-prozator are șanse de adevăr, totul stă în dozaj și interpretare, nu? :)) Reflectăm, aici s-ar putea să fie o cheie-șperaclu pentru evitarea minoratului, deci mulțumim, ați fost, ca de obicei, turnul meu de control preferat :))

... și deși n-am fost niciodată grozav la rebus, decriptarea încriptărilor tale mă face să mă simt ca lucrând la NASA și cercetând o inteligență care coexistă cu noi de vreo patru milioane de ani, dar pe care nu o descoperisem, fiind nerecognoscibilă în modelul clasic de căutare al vieții inteligente.
Măi specie ce ești! Multumesc! Eu bănui cam pe unde ești tu cu gândul în ultimul timp, faptul că te-a atins până la furie e un mare compliment! Poate ne vedem să și vorbim, ca de la ET la analist exofilosof, deși mă întreb câtă miză mai e pentru tine în comunicarea cu umanitatea rămasă... rămasă...

Învățătura Ta, din 4.999.999 motive, n-o să-ți răspund.
Dar m-a și dus gândul la un duplex Paris-Pajura, care să-i concureze pe Cârcotași, așa că hai să cârcotim împreună...
Precum văzu și domnul Jorz, cu documentarea cam subțire, cu \"analzsys\" ai evident dreptate, greșeli de 5 dimineața, corectăm de îndată ce te spăl pe tine pe lăbuțe.
Evident, scopul meu în viață nu e să scriu \"policie\"-uri de succes (deși poate n-ar strica la rotunjirea veniturilor), dar e un bun exercițiu inițial asupra dinamicii epice, a conturării \"în scurt\" a personajelor, asupra încercării de a păstra suspansul. Îmi place totuși să cred, că prin alegerea subiectelor și prin susținerea (sau măcar simularea) unui minim dramatism, am reușit să evit naufragiul în povestirea polițistă clasică. Eu văd mai degrabă scrierile envisajate de tine ca pe niște nuvele underground, scrise cât de alert mă țin pe mine curelele la acest moment al evoluției scriitoricești.
Fiind în vârstă, uneori subtilitatea mă lasă baltă și eșuez lamentabil în înțelegerea unor trimiteri mai complexe, cum ar fi \"ca exista o granitza intre literatura shi jurnalism\" (fără nici un fel de ofuscare, sincer îmi scapă poanta), mă luminezi?
Altfel, ce să zic, nu mă îngropa foarte curând într-un stil, în ciuda plăcerilor tentante ale taxonomiei, nu uita că scriu doar de două luni, deci chiar dacă mă dovedesc a fi Rodica, nu sunt străbunica! :))

PS. Acest comentariu al tău mi-a descrețit suficient fruntea cât să mă apuc de farsă. Am fost cât pe-aci să-ți trimit numele personajelor pe email, să râdem în avanpremieră, dar până la urmă nu am vrut să-ți stric plăcerea premierei. Cam pe luni, zic... Hi, hi, hi...

... aprecierile autorului poeziei \"35\" le receptez ca pe un semn de la un seamăn, chiar dacă am descoperit târziu curgerea ta... Aștept să mai postezi, imaginile sunt foarte puternice la tine...

... pentru că este construită din repere, ale scriiturii și ale mele, oglindite în tine... Dincolo de aparenta încredere în sine, nu sunt decât un om care se zorește la deal, sperând să ajungă, înainte să se întunece... Nu știe drumul, dar se încurajează singur, că poate mai găsește drumeți, mai întreabă, mai...
Stelele de acest gen sunt mult mai prețioase decât un simplu act arbitrat bazat pe autoritate, ele spun ceva călătorului, îl îndrumă, deci mulțumesc...

Domnule Ioan Jorz (ce mi-aș dori să-ți zic Ioane, da\' fără invitație nu e frumos...), deci, multprețuitul meu domn, mulțumesc pentru încrederea acordată, care privește acest text ca o posibilă bază de dezvoltare pentru ceva mai... \"rotund\", să zicem? De acord cu documentarea, ncă nu am nici timp, nici răbdare pentru a-mi lucra suficient textele, le scriu \"dintr-o suflare\", cu timpul va veni și disciplina, deocamdată sunt flămând. sau, fiind megaloman, poate o să-mi angajez o secretară pentru documentare, \"post factum\" :))
Evenimentele se precipită în ideea de tăietură cinematografică, specifică filmului de scurt metraj. În funcție de direcția pe care va apuca scriitura (și aici vă mulțumesc încă o dată pentru generoasele opțiuni pe care le vedeți în fața acestui text), voi redoza ritmul.
Cu mare poftă de hârjoană.
P.S. Uitasem să vă mulțumesc pentru generoasă ofertă de a acoperi unul dintre rolurile principale... Și, dat fiind că așa sunt eu, când îmi intinde cineva o mână, îl iau cu tot cu preș, v-aș ruga tare mult: nu vreți să jucați și rolul cutiei frigorifice? Stiți, e un proiect cu buget redus, totuși... Promit (șeful de producție m-a asigurat că avem) să vă trimit și un covoraș albastru pentru exerciții, nu se știe dacă e Cannes sau Oscar...

Dana Mușat, Diana Coconescu, mulțumesc pentru aprecieri, respectiv pentru sugestie.
Pentru orice fel de sugestii care sunt offtopic pe site, feel free să mă contactați pe email.
Mulțumesc.

Bineînteles că, fiind total lipsit de modestie și de simțul proporțiilor, care te ajută să-ți găsești locul în viață, recunosc că visez la \"covorul roșu\", precum și la alte isprăvi literaturnice. Drum mai este lung în față, timp puțin.
O notă: \"One Way Fall\" intenționez să o termin în 2-3 săptămâni, după care va fi pusă în scenă, probabil în stagiunea de primăvară. Fără să fie rupere de nori, cred că e o piesă bună, care va avea un succes rezonabil, nu e rău pentru un debut. Deci nu prea o văd ca \"teatru radiofonic\" :))
Cât despre Alberto (cel de pe Agonia), eu țin efectiv la el, deși nu îl cunosc personal, e omologul și inversul meu în același timp, poate voi explica într-o personală gen micro-portret ce și cum...
În rest, aceeași ofertă ca și pentru Alex, dacă e în zona ta de interes...

Alex, mulțumesc pentru aprecieri și sugestii.
Nu-ți ascund faptul că parte dintre textele mele sunt destinate ecranizării. Momentan, filme de scurt metraj, destinate festivalurilor mici. Deși au fost postate ca proză, vor fi adaptate pentru film. Mă refer la textul de față, la \"La curve\" și la episodul unu din \"2084\". Nu vreau să abuzez de amabilitatea editorilor cu detalii offtopic, pe de altă parte te rog să mă contactezi pe email dacă te interesează să faci parte din echipa care va realiza filmele, proiectul e serios și resursele necesare sunt disponibile.
Cu \"sex în trei\" de acord, vezi comentariul meu către dl. Paul Bogdan.
Titlul îmi place, deocamdată, nu aș vrea să-l transform într-o metaforă, e frust, îmi pare puternic. Cel puțin deocamdată :)
În rest, te rog/te invit, prietenos, să treci la abordarea colocvială, de la Victor la ce vrei tu...

Domnule Paul Bogdan, mulțumesc pentru aprecieri și punctări. Am inlocuit \"sinucigaș\", și mie îmi părea forțat, vroiam să transmit o idee suplimentară, dar ori o dezvoltam, ori renunțam, am preferat până la urmă cursivitatea. \"Sex în trei\" este de înlocuit, într-adevăr, nu vreau să transmit ideea de macho, încă mă gândesc cu ce, din punctul de vedere al supraveghetorilor, supravegheatul trebuie să fie de o obrăznicie fără margini. Reflectez. Oricum, nu pot să nu remarc ceva. Este deja al doilea text la care îmi punctați zone pe care eu însumi le resimțeam ca problematice. Fără floricele și complimente, doresc să vă spun că este surprinzător pentru mine. Este evident că, pe anumite coordonate, avem sisteme de valori și de gândire extrem de diferite. Ceea ce nu contează deloc, în interacțiunea de față. Aici, o mică lecție, pentru mine: nu este suficient să te definești ca spirit liber, trebuie să-ți exersezi continuu spiritul critic împotriva propriilor prejudecăți.

... elefant! Imediat m-am dus cu gândul la cântecelul din copilărie... Paradoxal, asta m-a făcut să percep poezia acut. Spun doar că m-am plimbat regește în ea, de la reflecția ușor banală \"ne naștem pentru a muri\" - dar atât de personalizabilă... - până la gânduri foarte depărtate de punctul de plecare, gen stingerea soarelui, dispariția umanității...
Una dintre puținele poezii în care prezența lui Isus nu mă deranjează, pentru că nu aplatizează nimic, nu e nici simbol religios aici, nici pleasnă pentru public, stă pentru esență a umanului știutor și cuprinzător, printru care toate au nume, deci logos.
Poeziile sunt pentru mine prilejuri de călătorie, cele în care mă îmbarc, thank you for the ride, Dan.

Ho Miluță, că cine ce-are cu valoarea ta?!... Aia o știi tu și fanii, că Dumnezeu are treabă...
Sugestiile pe argou trebuiau să-ți fie de ajutor, nu de dat la cap, și eu mă lupt cu aceeași problemă, instrumentul de control e simplu, ce-ar zice despre credibilitatea limbajului un tip sau altul de interlop/underground/băiat șmecher, dacă i-aș citi un fragment de text...
În rest, sesizam o înstelăciune și mă hlizeam și eu ca omu\', prietenos de altfel, că doar am adus și un argument în plus, de pus proptea sub entuziasmul Danei...

... iupiii, ce noroc!... Fanii te iubește, Miluță, da\' asta nu te scutește măcar de coerența argoului. Cât de umblat ar fi Miluță, parcă ar fi indicat să se hotărască: moldovean, ardelean, țigan, băiat de cartier?
Tușa e groasă, ceea ce nu e rău pentru o caricatură, din păcate și umorul devine adesea grosier... Epic are ritm, nu m-a plictisit deloc.
Pe de altă parte, Dana Banu are un singur argument pentru evidențiere, și anume \"umor spumos\", restul e bla-bla. Cam puțin. Putea măcar să evidențieze dinamica textului, care, repet, e antrenantă. Așa, o suspectez de entuziasm facil, gen mica inocentă care vede o continuare la \"Petrecerea Burlacilor\"... :))

Filosofia descoperă și apoi acoperă \"de descoperit\"-ul cu forma pe care o dă descoperirii. Cu cât mai poetică e forma de exprimare a căutătorului, cu atât mai mai mare certitudinea reacțiilor la extreme, de la rezonanță la \"fleoșc\".
Îm ciuda părerii editorilor, eu cred că toate reacțiile la acest \"hack\'n slash\" (nu știu dacă este koan), de la reîncifrare pseudo-neinteligibilă până la înjurătură, ar fi completat în mod armonios întregul, precum participanții dau savoare unei ședințe de băut ceaiul în pavilionul din grădina cu cireși în floare.

De ce e textul ăsta în pagina de autor? Ce crimă/ofensă/încălcare de regulament a comis copilul ăsta?
E o poezie minunantă, mi-e caldă ca mâna fiului meu strângându-mă în timp ce ne cutreierăm toamna noastră personală, prin parc...
Deci... Ce a făcut de i-ați pus poezia la zid?!...

Câteva sugestii stilistice:
\"îmi doresc ca și bătrânii\" = \"îmi doresc, precum bătrânii\"
\"să îmi pot dedica restul zilelor Ei\" = \"să-i pot dedica, Ei, restul zilelor mele\"
\"acuma\" = \"acum\"
\"și mă simt bătrân când ar trebuii să intru în viată cu emoția descoperirii greutăților vieții, eu simt ca și cum aș fii trecut deja prin viața\" =
\"și mă simt bătrân. Ar trebui să mă năpustesc în viață, cu emoția descoperirii ostacolelor, plăcerilor, surprizelor ei, și parcă sunt expirat, parcă deja am trăit tot ce era de trăit...\"
În ultimul exemplu ai de trei ori viață, e deranjant.
Virgulele cam lipsesc, din această cauză pierzi din ritm.
De acord și cu tot ce a spus Marius mai sus.
Cu prietenie, Victor.

Îmi place proza ta, sunt foarte pe fugă, o să revin să citesc mai cu atenție, vezi că ai căteva typo, și - chiar deranjant - titlul e scris greșit. E chiar păcat, dacă te vede Minotaurul, Labirintul te mănâncă, corectează măcar titlul. O proză foarte vizuală, altfel, la prima vedere.
Când o să am timp, am să mai scotocesc prin scrierile tale.
Cu simpatie, Victor.

Stimată domnișoară Elena Marcu, vă mai întreb o dată, ați citit comentariile la text? Acolo tocmai s-au propus diferite soluții, și unele deja au început să fie aplicate, prin bunăvoința unor voluntari.
Este nedrept să luați la mișto o inițiativă, fără să aveți răbdarea să parcurgeți toate etapele dialogului pe care le-a prilejuit, și să o evaluați, acuzând-o că nu propune soluții, fără să aveți bunăvoința să parcurgeți, fie și pe diagonală, toate reacțiile și propunerile care i-au urmat.
Cât despre gândirea pe bază de presupoziții, vă invit mai întâi în fața oglinzii, după care vă reamintesc că ne-ați trimis pe sentimente și ne-ați clasificat la scrisorici din tabără, fără să vă sinchisiți să aflați dacă am propus vreo soluție sau nu (repet, comurile subsumate textului de față, ca modalitate de interacțiune de la gândire la gândire, au produs așa ceva). Vă reamintesc ultima dumneavoastră frază, \"În schimb, mă gândesc că ați putea începe fiind dumneavoastră înșivă schimbarea pe care o doriți în jurul dumneavoastră.\" Acest lucru se produsese deja când ați intervenit. Am fi dorit și o reacție din partea conducerii site-ului, desigur, măcar o încurajare dacă nu altceva. Sau o atenționare, dacă era cazul...
În schimb primim o miștocăreală ieftină, de la domnia voastră, care ne trage de urechi - dacă suntem așa deștepți, de ce nu propunem o soluție... Uite am propus, și vă întreb direct, să vedem dacă presupozițiile mele despre infatuarea dumneavoastră sunt nefondate: Sunteți dispusă, pe bază de voluntariat, asemenea nouă, câțiva, să alocați o jumătate de oră pe săptămână și să alegeți un text de la atelier, care vi se pare promițător, postând pentru autor un comentariu cu sfaturi și sugestii despre cum ar putea să-și îmbunătățească scriitura?
Cu foarte multă curiozitate, și cu scuze pentru o adresare pe numele mic, fără invitație,
Victor

Dragă Elena, dacă tot ai depus efortul de a parcurge de trei ori textul domnului Iliescu, ar fi fost excelent să citești și comurile care explicitau problema.
Îți sintetizez: posibilele talente ajunse, la Atelier din lipsă de experiență, debutanții, care vin pe acest site să crească, să învețe, au nevoie de păreri critice obiective pentru a evolua. Expedierea la Atelier nu reprezintă decât un mesaj simplu: așa nu e bine. Urmează întrebarea firească: atunci cum.
Ceea ce mă enervează cumplit în comul tău (deși poate mi se pare, Doamne-ajută) e izul de atitudine elitist împuțită care grevează în prezent emularea în cultura română, fondată pe două premise: 1. dacă nu ești destul de bun, eu nu-mi pierd timpul cu tine să văd cât talent ai, fă-te chelner, și 2. cu cât mai puțini meseni, cu atât mai multă haleală pentru mine.
Faptul că talentul tău este combinat cu o lipsă totală de altruism, faptul că tu confunzi suportul literar cu suportul emoțional mărunt, trimițându-ne pe sentimente.ro, faptul că nu ai nici un fel de empatie spirituală față de un debutant basarabean, de exemplu, care încearcă cu disperare să fie român, întru literatură, și care are de depăsit handicapuri enorme, pentru care nu e vinovat, faptul că te agasează că-ți iau aerul pur și prețios, de literată, niște copii, care renunță la televizor, telenovele, manele, frecangeală cu prietenii, pentru a SCRIE, pentru a încerca să fie altceva decât legumele pe care societatea noastră televizionistă încearcă să le programeze, e mai mult decât trist...
Parafrazându-l pe Nietzsche, acesta e Amurgul Intelectualilor, și e monstruos...
Nu am nimic împotrivă să vă pupați pe dinți între voi, elitiștii elitei elitoide, dar în momentul în care vreți să trântiți uși în nas, în momentul în care vă put nou veniții, în cei mici sunt buni doar de măturat din cale - atenție, trece excelența mea! - atunci faceți rău, și deci apar și te întreb: Elena Marcu, ai permis de tras cu arcu\'? că nu e numai pădurea ta, șerifo...