Axis Mundi

un bun epitaf pentru un maestru zen cu strabunici mioritici:)

Epitaf? Aiurea! Ȋn mintea mea nu-i nimic
Atunci aruncă-l afară
Cum să-l arunc dacă nu-i nimic?
Bine. Realizază-l!

parca e un banc cu jack si vrejul de fasole! intrebare: cui ii foloseste acest pseudo-koan? am zis bine, noemi, koan? intrebari: mesajul se poate observa fara sa ajungi in varful stalpului, al cui e stalpul, cine stabileste unde se termina stalpul, ce culoare are etc-etc...
ma rog, balarie cu pretentii de exercitiu de logica
amical

tiens, un adevarat reflex conditionat, alberto...zen-noemi-koan...
am sa-i las placerea autorului sa te trimita, iar, la biblioteca, ce vrei ,filosofia nu se invata dand alene cu batul prin balarii...:)

Maestre, văd că ați încadrat textul la \"filozofice\"...

Două vaci stăteau ca ele însele, în milocul drumului, și tricotau apă minerală. În zbor peste ele, aproape de stelele din cerul de dedesubtul cerurilor trecea o turmă de zimbri.
-bună ziua fetelor!
-ba nu... răspund acestea cufundate în ochiurile de lână.

...credeți că aș putea încadra acest text la surrealism?

Mă uit și eu la un zgȃrie nor (sorry! la Paul Bogdan) și n-am nimic ȋmpotrivă

Filosofia descoperă și apoi acoperă \"de descoperit\"-ul cu forma pe care o dă descoperirii. Cu cât mai poetică e forma de exprimare a căutătorului, cu atât mai mai mare certitudinea reacțiilor la extreme, de la rezonanță la \"fleoșc\".
Îm ciuda părerii editorilor, eu cred că toate reacțiile la acest \"hack\'n slash\" (nu știu dacă este koan), de la reîncifrare pseudo-neinteligibilă până la înjurătură, ar fi completat în mod armonios întregul, precum participanții dau savoare unei ședințe de băut ceaiul în pavilionul din grădina cu cireși în floare.

Re-citind un comentariu al unei persoane (nu spun cine, extrem de importante pe aici) și ȋngrozindu-mă de cȃt de demodat și tradiționalist sunt ȋn cultura asta globalizată ȋn raport cu europocentrismul inventator (ba chiar inovator) și ne auzind nici măcar de (cu ce se mănȃncă) zisul „suprarealism”, m-a apucat așa o disperare precum a folk(istului de pe la noi): „asta e soarta boului/vițel adult/ să stea la poarta noului/ nițel mai mult!”. Dar m-am consolat, devenind optimist pentru comentator (așa sunt eu – inimă largă). Pentru că dȃnsul, ȋn calitate de vițel, mai are o șansă: poate deveni taur. Eu, ce să fac? Rămȃn cum am zis: să mă uit (cu admirație) la ȋnălțimea zgȃrie norului, dar fără ciudă (ne-avȃnd nimic ȋmpotrivă).

\"extrem de importante\" se va citi \"extrem de importanta\"

Domnule Gorun, această idee despre care s-a scris cu fluvii de cerneală, rescrisă printr-un banc, nu poate fi salvată prin ironie și lipsă de bunsimț. Singura valoare posibilă a acestui text este că ați găsit o altă aplicabilitate bancului, nimic mai mult.

Asta cam așa e, Maestre. Nimic nou sub soare. Doar „rpetiție cu diferențe” (cu zice Deleuze).

P.S. Treaba aia cu \"nesimtirea\" cam miroase a offTOPIC. Asa ca, de acum incolo, ma voi abtine.

Toate cele bune.

Un cunoscut ȋmi transmite pe mail, ȋn legătură cu «Axis Mundi»: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Ceea ce m-a făcut să mai adaug un paragraf la text. Și să scriu acest com. explicativ. Cu atȃt mai mult cu cȃt același ȋmi vorbea, altă dată, despre „teologia negativă”; sau „apofatică” cum se zice ȋn ortodoxie; tot de ea , fără să fie numită, se vorbește și ȋn islam; iar ȋn budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns ȋn vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») ȋn loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești ȋn stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare ȋn parte! De la Nietzsche și pȃnă «teologia negativă» e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.