Victor Potra

Cine zice că acest text nu are ce căuta în lista principală? Ia uite ce pui de eseu s-a născut în subsol!... E drept, a ieșit cu malformații de interviu, dar ideile sunt sprintene și zbârnâie... Adică fac: zbârrrrr, grrrrrrr, zdrang! Partea cu fleoșc poate fi tăiată la editarea finală.
Remarcabil cum joacă autorul rolul de moderator sibilinic care îndeamnă preopinenții să se dea cu capul de stâlpul infamiei contemporane, numită poesis.
Fapt care până la urmă a enervat vestala noastră dragă, pe Noemi, care se obișnuise cu sibilinicul ca proprietate privată. Și dat fiind că vestala nu se lasă dusă cu preșul, a tot reformulat întrebările (până la limita la care discursul devine obscen de comprehensibil), încolțindu-l pe sărmanul Darie, a cărui dramă a devenit evidentă.
Întrebarea maelstromică născută în această confruntare pune în umbră prăfuitul \"a fi sau a nu fi\". E consumatorul, angoasantul, erototragicul - \"la ce bun?\"
Ceea ce luminează acest text cu strălucirea tensiunii emoționale a cavalerului născut să fie poet-rege, care-și caută poezia (tipologic vorbind) în care se poate încorona. Păstrând paralela, volume au fost și vor mai fi sub blazonul distinsului Darie, dar unde e regatul, și ce este calul?
De aici, rejucarea spectaculoasă a unei căutări universal umane, în benefica formă a dramei lui Darie cel făr\' de Poezie (contemporană).
O provocare căreia nici o vestală care se respectă nu-i putea rezista...

Aștept cu nerăbdare textul în varianta finală, cu comentariile selectate și introduse în loc de liniuțe. Eu vă dau de pe acum acceptul pentru acest com, dacă veți considera că aveți nevoie și de note critice. Sau poate o postfață?... :)))))

O singură rugăminte: don\'t stop yourself now!
Micul Homer :D

Mulțumesc din nou pentru lectură și aprecieri.
Totuși, aș dori să punctez că credința în Allah și copiii de vârste fragede implicați în război sunt o realitate a acelei zone de conflict. Sincer, nu m-am gândit la \"succesul imediat\" când am ales acest scenariu. Am optat pentru situația dată pe baza unei documentări (pe care ai evidențiat-o, mulțumesc) și, evident, pentru potețialul dramatic.
Sper și eu ca proza scurtă să fie o etapă (la care însă sigur voi reveni periodic), mulțumesc pentru investiția de încredere :)
Victor

Emil, trebuie să recunosc că acesta este al doilea text în care previzibilitatea nu m-a preocupat foarte tare. Alegând \"naturalismul crud\" - cum spunea Leo - am ales și o situație perfect posibilă ca adevăr. Un băiat cu două grenade versus două tancuri. Evident că o asemenea confruntare are un final previzibil... Oricum mi se pare surprinzător că a reușit să distrugă unul, și dacă nimeni nu a pus la îndoială veridicitatea unei astfel de întâmplări (de altfel posibilă, chiar dacă improbabilă), înseamnă că am \"vândut\" bine scenariul :))
În plus, e posibil ca previzibilul acesta care mi se \"reproșează\" :) să fie dat și de faptul că mi-am cam omorât personajele la sfârșit, cel puțin în ultimul timp :))
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru pledoaria \"anti-previzibil\" :) Mă bucur că textul te-a \"prins\", în întregul lui.
Să ne citim cu bine :)
Victor

Marius, am văzut și eu documentarul Zeitgeist. Dincolo de posibila semnificație a unei conspirații mondiale, ceea ce mă preocupă cu precădere acum este semnificația umană a unor contexte sociale sau politice.
Războiul este pentru mine, de departe, situația totală în care toată lumea pierde. Și, în ciuda aparențelor (camaraderie, vitejie, patriotism), un context în care toți sunt dușmani. O situație în care suntem reduși la stadiul de trib.
Acest text nu este un manifest politic. Dar atacă un fragment al demonului, al acestui Poltergeist care ne face, asemenea unei entități malefice nevăzute, să fim înclinați la agresiune, către semeni în primul rând.
Este poate trăsătura umană care ne face atât de ușor de manipulat. Credem nu ceea ce este logic, ci ceea ce vrem să credem, iar furia, ura și lăcomia s-au dovedit motoare puternice.
Circumscriind printr-un joc de cuvinte, poate că dacă punem reflectoarele pe Poltergeist, vom evita Zeitgeistul... :)
Cu prietenie,
Victor

Leonard, mulțumesc.
Plămâni a fost un moment de grație, care însă m-a costat o lună de dat cu capul de pereți. Nu e foarte eficient :))
Acum una dintre principalele mele preocupări este îmbunătățirea tehnicii literare. Mi-e mai ușor în zona realismului: datorită practicii ca jurnalist, pot stăpâni cvasi-automat o temă de genul acesta, și mă pot concentra asupra formei.
După ce instrumentele vor fi bine puse la punct, sunt de acord cu tine că o diversificare va fi binevenită.
Am deschise două linii imaginative în care cred, 2084 și Omul fără povești. Sper să-ți confirm așteptările, atât cu ele, cât și cu altele.
Mulțumesc din nou.
Victor

Doamnă Dolcu, mulțumesc pentru aprecieri. Un compliment din partea unui profesionist este un plus care mă stimulează. După ce voi stăpâni mulțumitor stilul de mai sus, voi încerca să dezvolt mai mult și psihologia personajelor. Mă bucură că găsiți reușit paralelismul narațiunilor, e una dintre tehnicile pe care încerc să le perfecționez.
Mulțumesc din nou,
Victor

Emilia, singura mea concluzie despre viață este ceea ce am spus înt-un com, mai sus, \"Trebuie să facem binele din rău, pentru că nu avem altceva din ce să îl facem.\"
Și poate corolarul: pentru aceasta trebuie să privim și să vedem răul.
Îmi pare rău, nu sunt vreun Mesia, astfel încât mesajul meu să fie mobilizator în mod generic.
Și singura sugestie de viață, sper că puternică, a textului poate fi: să trăim cu ochii deschiși.
Mulțumesc pentru suport și sinceritate.
Victor

Anghel, sincer să fiu aseară nu aveam nici un gând să scriu ceva. Dar mi-a venit brusc în cap exact această întrebare: cum ar arăta azi fetița cu chibrituri? Mai e de găsit pe undeva? Ai o intuiție remarcabilă. Din punctul meu de vedere este (și) o versiune modernă a acestei povestiri. Cu tristețea de rigoare. Cum îi spuneam și lui Leo. Suspansul epic nu a fost o miză aici. La mulți ani :)

Vasile Munteanu, uneori mai scriu și pentru sufletul meu, nu doar pentru \"DVD-dende literare\" :) Oricât de interesat aș fi de acestea, ca să nu fiu ipocrit :)) Mulțumesc pentru aprecierile asupra complexității construcției.

Eugenia Reiter, uitându-mă cu atenție la mica lume care colcăie sub fațada unei existențe normale, am văzut că fiecare, indiferent de mizeria contextuală, își creează o zonă de lumină, uneori și de inocență. E poate ceea ce ne face pe toți oameni. Acesta este un alt gând al textului de față. Plăcut să-ți fie anul ce vine.

Dana Banu, aceasta e o poveste de stare, în ciuda aparenței date de tehnica dinamică. Cum bine ai remarcat, nu story-ul a fost în prim plan. La un moment dat mă gândeam la alt final, cum sugerase Anghel, dar am renunțat. E doar un alt portret al unei lumi gri, cu fapte negre și, sper eu, cu finalitate albă :) Dacă e convingător, e de ajuns, nu trebuie să fie nemaivăzut... :) Ave și ție.

Doru, mulțumesc pentru aplecarea spre stare și mesaj. Eu sunt foarte sensibil la rău, fără a fi un apologet al binelui cu B mare. Și mai cred că drumul spre iad e pavat cu indiferență. Deci a spune încă o dată povestea lumii pe care o ignorăm, nu poate fi pentru mine un demers inutil, chiar dacă textul nu este perceput ca fiind original. Mulțumesc pentru sensibilitate :)

Călin, e comentariul care îmi merge cel mai bine la suflet. Pură subiectivitate, desigur... :) Pe măsură ce scriam, vedeam că pierd \"imprevizibilul\". Dar ai dreptate, Gâză mi-a devenit drag pe măsură ce l-am povestit, și atunci am zis, \"ce naiba, lasă Potra, o să mai scoți tu bombe, acu\' vezi să-și spună bine povestea Gâză\". Și e destul de simplă: avem cu toții un loc pe lume, și nu uitați să priviți pe unde călcați, nu se știe ce striviți... Mulțumesc Călin.

Liviu, mă bucur că ai putut să-l citești cum l-am scris: dintr-o suflare. Cum am spus mai devreme, vreau să aduc în fața privirii drepte ceea ce vedem doar cu coada ochiului. Un an bun și ție.


Dragilor, acesta este mesajul meu de Anul Nou, nici el original:
Trebuie să facem binele din rău, pentru că nu avem altceva din ce să îl facem.
Gândurile bune la-nceput de an sunt minunate, dar să nu uităm că lumină putem aduce doar noi, fiecare câte un pic. Fie ca propriul vostru spirit să vă fie călăuză și de acum înainte.
Un An Altfel, vă doresc!
Victor Potra

Pare rău că nu place la tine :)
Uneori suspansul nu e principala mea miză - presupun că asta te-a deranjat în primul rând. Este o poveste de iarnă, foarte posibilă ca adevăr. Un memento pentru noul an. Poate că mâine seară se va întâmpla ceva asemănător. E important pentru mine că trăim într-o lume în care aceste lucruri nu sunt doar posibile, ci și plauzibile. Și dacă tot ne facem bilanțul la sfârșit și început de an...
Acesta este gândul meu la trecerea dintre ani.
Să trăiești, și un an bun :)
Victor.

Mulțumesc pentru observații.
În privința pronumelui cu majusculă, decizia finală o să o iau la după ce termin tot de scris. E o opțiune a povestitorului, care voi vedea la sfârșit dacă se susține suficient. Povestitorul ar trebui să se releve din postura de martor și cronicar.
O să corectez restul, mulțumesc pentru pertinență.
V.

poete = poate

... pentru cuvintele bune, tuturor celor ce ați citit și ați lăsat un semn.

Ioana, un an nou fericit și ție.

Luna, așa e lumea mea, când trebuie s-o iau cu mine, o iau cu tot cu zei :)

LIM, mulțumesc, mă bucur că poema a găsit calea către inima ta.

Emilia, prea adesea dragostea, e ceva fragil, simți că vrei s-o iei și să fugi cu ea... De aici, poete, și ideea saltului :)

Un an nou fericit, Victor

Răzvan, mulțumesc pentru \"interpretarea\" în forță a poemei de mai sus.
Cineva mă întreba cum văd dragostea adevărată... poate că și așa: o plecare printr-un salt... :)
Multumesc, Victor

Recunosc cinstit că am juisat pe Ana, am juisat pe Mara, ba chiar un pic și pe are... Când să juisez, respectuos, și la adresa autorului care mi-a produs o atât de intensă \"temperatură în cerebel\" m-am trezit în pană de neuroni... Și cum matale, dom\' Mihuț, văz că ai de-ți pârâie ca artificiile în noaptea de stă să vie odată cu mutatu în 2009, că așa comuri n-am văzut la domnia ta de când mama a uitat să-mi dea peste mână și m-am apucat să poluez site-ul aista, deci ai exces, e clar, ce neuronu\' meu să mai zic decât: mă-mprumuți?
Promit să-i folosesc la scrierea de comuri explicit laudative, care să nu mai lase loc la interpretări, să-mi dai cu macazu\' în gură...
Pe de altă parte nu-mi pot reprima o observație la ultimul tău com... Îți stă bine în postura de țăran cu descendența-n vârf de greblă. Pe când o poemă despre unghiile clasei care ne hrănește pe noi, paraziții de apartament? Ai putea s-o numești Grebla are Coasă - de aici se poate dezvolta pantagruelic...
Hai că deja am abuzat de neuronii tăi, ia-i înapoi că uite ce iese la tastat...

cu drag, Mârlănel, la știrile de la ProPaisania.

... mulțumesc pentru punctarea de remarcare. Și pentru compliment :)
O să încerc să mă concentrez pe proză în următoarea perioadă, m-am cam fluturat în poezie în ultimul timp :))
Sper că partea a treia o să-ți satisfacă și apetitul dramatic :)
Mulțumesc,
Victor

Îmi place atât de mult această inițiativă, încât nu mă pot opri să nu las câte un semn, chiar și când nu am mare lucru de spus :))
De-abia aștept relatarea (Căline, să nu ne lași mult în așteptare...)
Adriana Lisandru cu Ela Victoria Luca sună delicios... miam!
Pe Sandu nu îl știu, dar presupun că o să aflu câte ceva cu acest prilej...
Vânt din pupa, că tare vă stă bine cu \"toate poeziile sus\" :)
Victor Potra

Cornel, Adriana, mulțumesc pentru observații, am schimbat bucata cu oglinda.
Ca să vă \"combin\" pe amândoi, probabil că este o poezie \"făcută, nu născută, din plictis cu pământu\' peste\" :)
Nu e un text prea reușit, dar uneori e bine să te dezmorțești, altfel începe să-ți fluiere vântul prin cap :))

Floribel, e criză, apelăm la mijloace la îndemână, un revolver face o treabă bună, rămâne problema capătului la care ești. :) Oricum, este adevărat, în ultimul timp am impresia că iubirea este o crimă continuă, în care măcelărim câte o bucată din noi, zilnic.

Mulțumesc pentru treceri, La Mulți Ani tuturor!
Victor

Consider că mi-ai răspuns:
1. Nu
2. Nu
3. Mai vorbim
4. potra tu ești simpatic

În legătură cu bancul, acum (de-abia) râd :) Dublu! Zamoga e de vis!

Dar mie tot îmi place Goma mult... :) Cel puțin \"Culorile curcubeului 77\", \"Gherla\" și \"Arta refugii\".

Salutări cu fluturări (de pălărie) :))
Victor

Cioran se referea la genii, cu 3 adjective. Nu e cazul meu. Eu sunt post-geniu, nu am de-a face cu regulile deja îmbălsămate :))
Dacă \"transpirația manufacturierului\" înseamnă că-ți pute a cârpăceală, te rog să fii explicită, sunt într-o fază de bun simț în care apreciez orice critică :)

Mulțumesc

PS. Când organizați ceva la Brașov, că la Sibiu deja m-am programat? :)
Victor

Dragă Andule, pentru a nu te șoca și pentru a fi consistent cu imaginea pe care o ai despre mine, te voi aborda cu câteva întrebări frontale:

1. Antisemit este echivalentul diavolului în cultură și politică. Ești adeptul etichetelor? A clasificărilor la grămadă?

2. Consideri că o problemă controversată trebuie \"îngropată\"?

3. Paul Goma este sau nu scriitor? Asta înainte de calitatea de dizident.

4. Anunțul de mai sus se referă la trei titluri care nu au legătură cu eseul încriminat de tine. Ce-are sula cu prefectura?

Personal, aș fi interesat (deși nu are legătură cu subiectul de față) să definești ce înseamnă \"problema Victor Potra\" și să dezvolți un pic metodele de exorcizare. Dacă e banc, probabil că e bun, dar vreau să știu că pot să râd.
După comentariul tău de mai sus, nu mai sunt sigur...


Paul Bogdan, eu, cel puțin, încă nu mi-am făcut transplant de mamaligă pe post de creier și nu îmi fac injecții cu zer în venă :)) Nici mie nu mi-e \"târșă\" să am o opinie apreciativă despre Goma, deși nu sunt armean :))

Iar în general vorbind, nu cred că pentru a discuta problema anti-semitismului trebuie să prezint înainte prepuțul la control, sau să am certificat apartenență la un grup etnic persecutat în istorie.
Calitatea de ființe gânditoare ar trebui să ne fie suficientă...

Victor Potra