Victor Potra

Maria, cunoști principiul păpușilor rusești? Sper să fii surprinsă de continuare :) Păstrând, desigur, aceleași coordonate care te-au făcut să râzi cu lacrimi :)
Deși la o a doua lectură a textului de față, s-ar putea să te întrebi de ce nu ne mai vine să râdem când întâmplări echivalente se petrec în fața ochilor noștri... Ca mai toate prozele mele, și aceasta este una cu oameni obișnuiți, pe care i-ai putea întâlni chiar mâine... Think about...
Mulțumesc pentru trecere, ești unul dintre lectorii dragi mie... :)
Noapte bună,
Victor

Scuze pentru răspunsul întârziat, aseară a căzut site-ul la un moment dat.

Anghel, mulțumesc pentru răbdarea trecerii atente peste text. Voi corecta stilistic & typo.
În privința scenelor cu minus de credibilitate:
De obicei moscheele din Gaza (cele bombardate de aviație) sunt depozite de armament. Poate ar trebui să evidențiez această idee.
Hussein nu era un soldat antrenat ci un copil. Te ridici și fugi instinctiv, în lipsa unui antrenament care să-ți disciplineze reacțiile.
De multe ori stressul se manifestă prin logoree, chiar și la soldați în misiune. Iar între cei doi se creaseră deja premisele unui preconflict - episodul cu mitralierea mamei. Schimbul de replici e pe contre.
Finalul cu verificarea... da, ai dreptate. Am resimțit și eu acest punct slab. Acolo trebuie neapărat să găsesc un motiv imperativ pentru ca să dorească să vadă dacă mai e în viață. Regulamentul și antipatia lui Matti față de cinismul lui Julius nu sunt suficiente. Într-o asemenea situație glonțul de siguranță e o regulă care primează. Doar dacă nu ai o motivație mai puternică... Să vedem ce găsesc, ezit încă între imperativul militar sau cel psihologic...
Mulțumesc, pentru detalierile atente...

Domnule Gorun, în primul rând la mulți ani :)
Mă bucur că vedeți în acest text un fragment dintr-o necesară oglindă... Și că împărtășim aceeași încredere că putem schima realitatea doar trimițând-o ca un bumerang înapoi, prin scris, către cei aflați de partea trăgaciului (cu cât mai virtualo-politic, cu atât mai abitir :) )
Vă mulțumesc pentru precizările esențializate.

Un an bun,
Victor Potra

... să scrii așa ceva. Mai ales când nu ai exercițiu... :)

Dana Banu, unde mai era pamfletul, dacă nu era \"bălă-bălă-bălărie\" :)) Și un pic de amuzament poate ne mai descrețește frunțile războinice...

Laurențiu, chestie-trestie, indeed :))) Cum să fac io pe cineva, ce, sunt Dumnezeu?... :D

Albertino, dacă ești pe-aici și mijotești... Era o poveste populară cu o vrabie înghețată în drum. Trece-o vacă și se balegă peste ea. De la balega caldă, vrabia se dezmorțește și supraviețuiește. Concluzie simplă: nu oricine se cacă-n capul tău îți vrea răul...

Și ca să fiu sigur că te-ai dezmorțit, pune mâna de citește aici, și spune-mi dacă îți mai aduci aminte cum scriai atunci. Nu a trecut chiar atât de mult timp... Poate-ți revii.

Cu drag tuturor...
Victor

sunt vreo 2 de m în loc de n...
Scuze :)

Hmm, elianule, știu că toată lumea te aplaudă pentru poezie... În stilu-mi caracteristic, mă trezesc ca proasta-m biserică și aplaud această... chiar! ce-ai scris tu aici, Elianule? E mai-mult-decât-proză, e nuștiucumdarnupoemă... Mda, cred că e o mai_sărată_ca_marea, aceasta fiind doar una dintre parafraze...
Acum am înțeles de ce spuneai la \"Mica sinucidere\" ce spuneai... Aveai și tu... :)
Dar! Căderea în admirație e bună când e scurtă!
Aceasta îmi pare o perspectivă de completitudine asupra sensului existenței, cu doi piloni măiaștri.
Unu, nedeterminarea fină, ceea ce invită cititorul la reconstituirea backgroundului. De unde, nenumărate povești. Paralele sau alternative... După firea consumatorului... :D
Doi, oglinda deformantă. Mesaj către tot viețuitorul-cititor: uită-te în tine și vezi cum întru-altfel poți să pleci spre lume, pierzând ceea ce lumea a pus în tine, pentru a duce adevărul care ți-e propriu înapoi, la matcă.
Completitudinea este punctul forte. Lasă loc oricăror ipoteze existențiale personale, dar le induce \"legănarea\" unei ființări în care trecutul aparent pierdut așteaptă să se îmtâmple, se întâmplă, este... Doar noi nu privim unde trebuie... :)

Și zici că ai ținut perla asta ascunsă din august? Rușine să-ți fie! :)) Deși, mintea cea de pe urmă e cea care contează... :)

Măi dragă (vorba iliescului) ăia de aveți o stea la portofel, luați în considerare! :))

Al tău, momentan elianizat,
Victor

Mulțumesc pentru observație. Am să încerc să diversific timpurile. Onorat de trecere.
O curiozitate: ce înseamnă titlul comului - \"i\"? :))
O seară bună,
Victor


Cu scuzele de rigoare, pentru a nu polua site-ul (mi-a atras atenția Dana Banu ieri:) ), voi răspunde în același com și lui A. Moga.


Dragă Alexandru, cred că poți face o paralelă mai credibilă dacă te referi la \"Cutezătorii\".
Cred că ne-am demonstrat amândoi punctul de vedere. Când te calmezi, mai vorbim, mai argumentăm...

Victor Potra

Precum se poate vedea din comentariile anterioare, am mulțumit pentru orice feedback care mi-a permis consistența textului cu situația de acolo.
Pe de altă parte, aceasta este o povestire, nu o teză de doctorat în politologie. Am evitat, tocmai datorită conștientizării complexității relațiilor arabo-israeliene, orice referințe - atât geo-politice, cât și de adâncime psihologică. Dacă remarci inconsistențe ale scrierii mele cu o situație pe care presupun că o cunoști intim (de vreme ce ești atât de vehement) - te invit politicos să punctezi, concret, dizarmonicile...

Mi-e teamă că, de data asta, antipatia față de mine te-a orbit până la penibil (chiar și raportat la standardele foarte laxe care ți se pot aplica). Comentariul tău, dincolo de tonul dezagreabil, acuză o deficiență, fără a aduce nici cel mai mic argument pe text... Las la o parte exprimările de genul \"aceasta bucata de proza sa-i zic asa \" - cu astea sunt obișnuit. Iar faptul că vreau să dau impresia unui \"doctorat\" - sorry e doar în capul tău. Nu văd cum aș putea lăsa această impresie...

Trebuie să remarc, de asemenea, că exprimarea ta \"viermisori arabesti\" este jignitoare la adresa unei categorii largi de oameni. E vorba de transcrierea originală a atributelor lu Allah folosite în text, ceea ce mi se pare un semn elementar de respect. Față de cultura arabă, nu față de religie.
Pe de altă parte, dacă esența religiozității a sute de milioane de oameni este pentru tine reductibilă la niște \"viermișori\", este fix problema ta. Dar nu poți impune alcuiva acest tip de abordare disprețuitoare...

În final, remarc obsesia ta pentru încetarea activității mele ca scriitor. Vei fi mai fericit, va fi lumea mai largă, soarele mai strălucitor, femeile mai frumoase - dacă eu mă las de scris? Omule, există tratamente pentru monomanii, ce naiba...

La mulți ani și ție,
Victor

Hose Pablo, nu știam că atunci când fumezi iarbă ajungi să te plictisești, mulțumesc pentru info.
Pe cine interesează așa ceva? Israelul tocmai a intrat în Gaza... Oameni nevinovați mor acolo. Acum. Probabil că pe bunica o interesează... Pe tine ce te interesează? În afară de un ice tea în loc de hlorkă...
Nu știu ce înseamnă pentru tine sclipitor. Și nici nu sunt sigur că vreau să știu... Iartă-mă că nu am scris cu mulți de \"k\".
O sugestie: când mai vii cu o pungă de vorbe goale, încearcă să le presari cu ceva umor... E o modalitate bună de a evita penibilul :D

Liviu Nanu, mulțumesc de precizări. Voi încerca să țin \"condeiul\" curat și să-l feresc (pe cât posibil) de rateuri... :))

MCM, tu ești o persoană care mi-e dragă. Nu am înțeles, am întrebat. Aș aprecia dacă mi-ai spune ce înseamnă \"să ții pasul\". Nu m-aș fi agitat dacă părerea ta nu era importantă pentru mine. Dacă aici nu e locul potrivit, îmi poți trimite 2 vorbe pe email...

Dragă Ionele (Albu), există un principiu conform căreia primează regulile locului, când ești acasă la altcineva. Inclusiv în ce privește politețea. Eu sunt adeptul exprimării neprotocolare, de origine anglo-saxonă. Ai venit în vizită, welcome, asta e regula gazdei. De-abia aștept să ne întâlnim pe un teritoriu neutru, sau în pagina ta, să te domnesc cum se cuvine... Deși nu cred că o să vin prea curând în vizită, nu prea ai bucate pe gustul meu...

Ovidiu Ivancu, intenția nu era de a construi un \"bad guy\" clasic :) Ci doar de a accentua cinismul indus de război. Eu îl văd pe Julius ca pe un om normal într-un context normal. Dar contextul este al războiului... Desigur, personajele sunt doar schițate... Mă bucură că găsești că textul este veridic. Pentru mine asta înseamnă că sunt pe drumul cel bun... :)

... că știu că-ți place apelativul ăsta la nebunie :D
Ce să fac dacă când scriu unul apare altul? Nu e cazul cu toate, desigur, dar uneori lucrurile pe care le am de spus sunt atât de diferite încât nu încap în aceeași entitate :)
Mulțumesc pentru semnalarea șturlubaticelor virgule, mă voi ocupa de ele.
O seară bună tocmai am, dar merci oricum :)
Victor

Comentariul tău a apărut mai târziu, abia acum l-am văzut. Mă bucur că ai apreciat realismul poveștii.
Și nu uita! Exprimare la persoana a doua singular, te rog... :)
Mulțumesc,
Victor

... mulțumesc pentru corecție. Ceea ce te scutește de luat la mișto. O tură :)
Cât despre volumașe, perfect de acord. Nu crezi că astfel s-ar crește semnificativ calitatea lecturilor din tren?
Ca să nu mai vorbim că tirajele mele s-ar număra în mii de exemplare...
Mulțumesc pentru gândurile bune și pentru mâna de ajutor.
Victor.

... mulțumesc pentru corecții. De obicei textele mai stau la periat înainte de postare. De această dată m-am grăbit. Dar acuratețea este extrem de importantă, de acord.
Presupun că prin \"ginere și mireasă\" te referi la un final gen \"nuntă\", adică previzibil :)) Ok și cu asta, dar - believe it or not - chiar sunt la nivelul de studii intensive (sper că măcar de tipul tezei de licență :) ) Deci le iau pe rând, acuși trec și la suspans :)
Dacă ai vrut să spui altceva, te rog să-mi spui, observațiile tale sunt always pertinente (te-am urmărit, deh...)
Multumesc din nou,
Victor

... de obicei întreb, uneori cu oareșce lipsă de delicatețe :))
Fiind vorba de tine, MCM, am reușit să mă stăpânesc și, deci, să te întreb perfect neutru: ce te-a deranjat atât de tare încât să adopți un ton la limita agresivității?
Desigur că se pot găsi soluții la ceea ce ai semnalat tu, de exemplu \"Allah e mare și bun, se bucurase Hussein\". Dar totuși, e vorba de timpul dat de narare! Ceea ce am scris e echivalent cu formularea alternativă dată aici, și nu presupune nici o lipsă de respect față de divinitate...
Cât despre atributele lui Allah... Din câte știu (dar poate mă înșel) credincioșii musulmani folosesc un anume atribut (denumit în mod generic nume de către occidentali) în funcție de rugăciunea/conversația/confesiunea pe care o supun atenției Dumnezeului lor. Aici ar trebui să precizezi dacă te deranjează cum am folosit atributele în text, sau denumirea notelor... (Notele sunt făcute pentru occidentali...)
Până aici suntem în zona suportului de documentare, pentru care îți mulțumesc mult (serios!)
Dar ultima frază, pe care o receptez ca pe o agresiune, \"ar trebuie sa scrii sistematic si concertat sa tii pasul:(:(:(\", mai ales că este imediat după citatul de pe steagul Arabiei Saudite - \"Dumnezeu este unul, numele sau este Allah etc.\" - îmi induce o stare de confuzie în privința intenționalității tale. Așadar te întreb direct: e ceva care te-a deranjat foarte tare? Și dacă da, ce?
Mulțumesc,
Victor

Laurențiu, cine crezi că ar trebui să bage în seamă ce spui? Eu zic că importantă cu adevărat este o singură persoană, cea căreia îi este adresată reacția :) Și deja știi că țin cont de tot ce ai de spus... Și nu doar pe textele mele :)
Cât despre poezie... Tu nu simți niciodată nevoia să-ți bagi picioarele (neuronii) în apă rece? :)) Lăsând la o parte că îți ies poeziile mai bine decât mie :))
Mulțumesc pentru sinceritatea nu doar de acum... Un bisturiu rar, și atât de necesar pentru noi, canceroșii scrisului :))
A bientot!
Victor

Nu știam că ești atât de plin de morgă încât să treacă umorul pe lângă tine precum acceleratul în... u name it. Oricum, lipsa de bun simț nu te prinde, dar mă rog, unde nu e nici poetul nu cere...
Ca să sară cineva pe tine ar trebui să aibă pe ce să sară, nu crezi?
Să fi sănătos, serios și cât mai poet... :)
Victor

Ela, mulțumesc pentru \"reminder\" :) Rebelul intenționează să revină mult mai bine înarmat (literar) :))
O precizare, totuși: tocmai pentru că mai cred într-o lume (posibil) bună, aduc în retină \"bum-bum\" :) De toate felurile, mărimile și culorile...
Mulțumim pentru degustare, onorant că a fost pe \"gustibusu\" domniei tale.

În altă ordine de idei, incitantă promovarea la \"recomandate\", o iau ca pe o provocare... :) Sper să rămân pe o curbă ascendentă.
Mulțumesc,
Victor Potra

... pentru observații. Am terminat textul de dimineață, l-am postat și m-am culcat :) Mă ajută mult observațiile tale, merci din nou. Am să corectez ai pe seară acum trebuie să plec de lângă calculator.
Mă bucur că ți-a plăcut, iar faptul că l-ai citit cu atenție e un compliment în sine.
Cu prietenie, Victor.

Sper că nu e chiar Sven Hassel, Elianule... :))
Moi aussi, în privința preferinței pentru hârtie, senectuți lungi s-avem înainte... :))
Ai dreptate, de obicei mă documentez. Și ca picanterie... Aseară căutam pe net ce tip de tanc au evreii, și câți sunt în echipaj... :)) La un moment dat mi s-a făcut lene, și uite că apare dl. Adrian Dumitru, care precizează că echipajul e de 4, nu de cinci... :)) Dacă vrei să te referi la anume locații și fapte, eu cred că trebuie să respecți realitatea.
Apropo de basme, am citit vreo patru zile numai pentru scenele din India, la Omul fără povești. Acum sap pentru urmare... :P
Da, încerc să mă iau în serios ca autor. În rest, mulțumesc pentru punctarea plusurilor, și, pentru încredere și îndemn :)
Ne vedem pe 10, la Sibiu.
Victor

Dragă Adrian, bine ai înviat, și la mulți ani și ție ! :))
Despre înclinarea mea \"spre un gen de literatura ancorat in realitatea cotidiana, realitatea de presa\" nu pot să te contrazic, doar să contextualizez, cum i-am spus și lui Leo. Acest tip de subiecte și această abordare o stăpânesc cu relativă ușurință, ceea ce-mi permite să mă concentrez asupra îmbunătățirii tehnicii literare. O să încerc să extind \"arealul\" când mă voi simți \"stăpân\" pe instrumente... :)
Despre tangaje, acum...:)
Puteam să jur că isrelienii au un tanc mai hoț, ghinion, poate o să rescriu în sensul acesta (nu e foarte greu), mulțumesc pentru precizare.
Am sperat că am evitat \"demonizarea\" - recunosc chiar că m-am străduit în acest sens :) - poate perspectiva e dată și de faptul că unii au de partea lor forța și organizarea armată. Cred însă că contextul psihologic în echipajul tancului e universal valabil, indiferent de armata căreia ar aparține. Evident, detaliile, referințele și nume ar fi altele. Nu uita că textul nu are referințe politice... :))
Capacitatea de a lovi o centrală nucleară israeliană ține de o modalitate de șantaj, nu de acțiune imediată, neapărat. Și precum bine știm din istorie, șantajul este inacceptabil pentru politica israeliană.
Mulțumesc pentru sugestia implicită de lectură, poate îmi împrumuți tu cartea, când mi-o returnezi pe a mea... :)))
Evident că sper alături de tine că pot mai mult, altfel nu m-aș mai plimba prin toate genurile și stilurile :))
Cu drag, aștept să ne revedem,
Victor.

Noemi, punctul pe i, ca de obicei, nu? :)
Da, furtul fotografilor este un punct nodal, și o sentință, poate cinică, asupra naturii umane. E drept, contextualizată de război. Fără discursuri, acolo este o întrebare de natură morală. Fiecare cititor e liber să răspundă apoi în sine, dacă, evident, sesizează întrebarea.
Pattern-ul s-a conturat de la sine, dar voi încerca cât de curând să mă îndepărtez de el. Nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci dimpotrivă, pentru a nu-l uza prin folosință excesivă.
Referința la statutul de imigrant nu e întâmplătoare, la un moment dat e folosită chiar ca imprecație. Cheia este \"cetățean de rangul doi\" ceea ce duce, în efortul de a fi acceptat, la o atitudine gen \"mai catolic decât Papa\".
Și tocmai am enumerat trei dintre obsesiile mele, nu? Problema morală din spatele oricărei acțiuni umane, primatul copiilor, inegalitatea care naște monștrii.
Mulțumesc pentru prilejul clarificărilor :)
Victor