40\'s

La mulți ani! La cît mai multe astfel de poeme! Îmi place\"trag de anii aceia de început/ca de ultima pâine\".
LIM.

oprește-te la \"de bătrân/ ce sunt\", ultima strofă e cam plină de clișee. și știu că are o însemnăte personală, deci să zicem, că aș trece-o cu vederea. \"și merg cu spatele/ să nu văd renunțările\" - prea patetică, măcar imaginea asta s-o scoți. anyway, e mai ok față de cum m-ai obișnuit cu poezia. totuși, simt lipsa prozelor tale. & la mulți ani, poate vei deveni mai înțelept și vei avea mai multă grijă cu oamenii care-ți intră-n față. bine ar fi să le intrii tu-n față. poate așa nu mai pierzi atâția oameni. căci singurul lucru pe care ei nu-l fac e să practice la niveluri înalte pupin*urismul.
știu că nu vei sări în sus, doar știi cum sunt. :)
bye!

Sebastian, mulțumesc pentru decupaj. Ultima strofă a fost recuzată de mai multă lume. O să tai când o să am siguranța unui alt final.

LIM, mulțumesc de urare, sper să mă mai \"caute\" astfel de stări.

Laurențiu, mulțam de sugestiile la obiect. Cum spuneam mai sus, un alt final poate că îl voi găsi mai târziu. Cât despre urări, sunt bine venite și bine primite, cu totul :D Doar că adesea navigarea e o zbatere între Scyla și Caribda... :)

Victor

...nu merge cu pomana, la o miza așa de mare...Moartea autorului e un subiect tabu, întotdeauna. Apoteozăăăăăăăăăăăă...
Merge, însă, tăiatul cu lama, sub bărbie, pe stânga, adânc.
E un final literar și de carieră cu adevărat apocaliptic.

... se vor liniști vreodată?... :D
Probabil că nu.
Mulțumesc pentru sugestia binevoitoare Doamnă Angela Furtună. :)
Din păcate trec printr-o perioadă în care mă simt cât de poate de viu, chiar dacă uneori interogațiile induc nesiguranță.
Și apoi, echilibrul cosmic cere ca să fiu prezent, ca un contrabalans, la grațioasa dumneavoastră trecere prin literatura română. La cât rău, atât bine, la cât urât, atâta frumos. Desigur, rezumatul filosofic, rămas deschis este: cine e cine?
Dar asta rămâne de aflat... :)

Victor

hai să redevenim serioși (?).
domnule filozof (nu mă pot abține, uneori), mă iertați de îndrăzneala novicelui, dar finalul acela...
ți s-a mai zis, știu.
pe lângă faptul că îmi amintește de poeziile mele din liceu, nici că se potrivește.

un final sec -
\"[...]
tremur
flasc obrazul vede oglinda
încep să înțeleg de ce se tăia tata la bărbierit\"
- zic eu că se potrivește de minune poeziei.
cel puțin eu acolo am pus punct.

cu respect,
pt.

sfarsit, care e un picutz scolaresc si de partea cu renuntarile, mi-a placut tonul poemului. chiar aduce a criza varstei de mijloc. :-)

A

Petru, ai dreptate, trebuie să învăț să tai. O să tai, dar când voi găsi o stare potrivită pentru a mă apleca din nou asupra acestei scrieri.

Adică la următoarea criză de andropauză, cum bine a sesiyat amicul Kranich :)) Andrei, să trăiești și tu, cel puțin până la \"vârsta de mijloc\", mulțam pentru semne... :)

Victor