Veronica Văleanu

am restrans in versul cu vasle.stau sa ma gandesc dc ar trebui articulat sau nu.
in loc de [dar tu nu vrei] am pus [cum]
alipirea contextului [cum tu nu vrei]/[vreau]e intr-adevar o rasucire pe care am mizat, un fel de feedback intre personaje.
nu as vrea insa sa elimin cei 2 de [insa aici//insa acum] fiindca e un factor mnemotehnic pt fixarea firului narativ.

multumesc tare mult.

uneori acea lipsa de pauza - dar nu la nivel de fraza, ci de perceptie, are un anumit rost, de a sparge secventele/inlantuirile lineare, pt a unifica cumva realitatea imediata si celelate dimensiuni mentale
e observabila si ca tehnica cinematografica, daca vrei sa privesti chiar din domeniul tau, Iulia
fiindca hai sa recunoastem, nu sta totul numai in discurs- el poate foarte bine sa comprime, sa ricoseze

textul este foarte slab, fara suparare pt autor.
ca mai vin unii si ii dau un hi5 pot sa inteleg.
ca vin altii sa faca \"expertiza\" auctoriala pe el cu mijloace si mai precare, ca sa-l valideze, asta ma scandalizeaza.

alexandru, dincolo de ce ai vrut tu sa spui ca autor, pe un site de productie literara de sens nu esti evaluat dupa asta, oricat de personala ramane pagina ta si dreptul de a posta ce vrei pe ea.

la nivel de dinamica a ceea ce se intampla acolo, ramanem doar cu precaritatea celor 2 personaje: cel feminin, care se auto-declara [ciudata] - o femeie care face asta in realitate nu are prea multe in cap; iar intr-un cadru textual, calitatea scade cu atat mai mult, autorul textului insusindu-si replica ei dar si reactia tocmai in discurs si ducand frustrarea din realitate pe mai departe. e una dintre cele mai slabe verigi posibile dintre un text care se vrea poezie si teritoriul literarului.
culmea apartine tocmai personajului masculin: adica el, care era capabil sa o si divinizeze pe ea, femeia la indemana, acum recurge tot la derizoriul lumesc pt a se pierde in el - pe cale de consecinta, pana si dragostea decade in ce-l priveste, valorand cam cat produsele acelea alimentare de la sfarsit.

cam in asta consta valoarea textului. dl Samarghitan comite exuvii apoteotice pe marginea textului, dar asta nu te poate apara de adevar. in rest, mijloacele literare nu constau decat in niste analogii, nu se pot numi metafore.

Alexandru, sa nu iti fie frica sa recunosti ca ai scris un text slab. eu te-am citit pana acum, mi se parea ca progresezi incetul cu incetul si prin faptul ca dadeai comentarii de om care sta pe margine si analizeaza, desi mi se parea ca te opreai exact unde nu trebuia: odata gasit un nivel de interpretare al unui text pe care il citeai cu interes, te si opreai, multumit de asta.

singurul lucru bun pe care l-am apreciat la productia ta de sens din ultimul timp e acel leitmotiv pe care il folosesti - desi inca nu il exploatezi cum se cuvine: sintagma [vulpe argintie], cu referire la sentimente, reactii. da, asta merita continuat, dar cu atentie pt a nu deteriora exact senzatia de vraja la citire tocmai prin cautarea excesiva de a ajunge la exprimarea aceea.

putem extinde.

barocul ca setting, dar nu si ca esenta
partea aceea de vorbire indirecta libera e transpunerea a unui dialog acut, intretaiat a celor 2 personaje, dar nu am considerat ca ar putea deveni o validare a settingului ca atmosfera, ci mai degraba o amprenta vie a ei chiar si dupa destramarea ei

multumesc, Madalina.

Adrian,
ma bucur ca ai ramas cu urma unui chiaroscuro pe care sigur il vei intrevedea

Silvia
perchè V perchè e o disperare care urmeaza sa devina si ea impietrita
asta numai daca nu cumva personajul se va intoarce iar acolo, you know why
multumesc

R.F
multumesc pt lectura & ochii ei, ca de obicei-

emotie, Florentina.

spatiul acela se recastiga oriunde, nu numai in asezaminte religioase, chiar si in vene, strazi
daca [cerul] e impietrit atunci e si [pamantul], [apa] e tot ce mai ramane din oameni, dar ramane la suprafata

cititul presupune o stare, nu un fapt ad literam.
rufele au [capul pe spate] pt ca sunt de fapt ramasitele trupurilor.
[capatul] strazii/suportabilitatii care se ingusteaza tot mai mult nu cred ca deranjeaza cu nimic

multumesc.

deadline, nu death-line

PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar.
PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific.

sigur ca nu e eseu, e o biata compunere!

Eseul meu porneste de la o sursa, contine aplicatii transdisciplinare si ajunge la o concluzie, care depaseste cadrul legendei. Rezumatul legendei poate fi public. Eu am transcriptul emisiunii, nu poti impiedica pe nimeni sa nu foloseasca o anume informatie ca si transcript. Si Evanghelia lui Iuda, mentionata in text, are un rezumat public, cu citate. Am muncit mai mult de 10 luni la acest text.
Contributia mea aici nu poate fi contestata de nimeni. In ce priveste partea de geometrie sacra, sora mea care e pictorita, imi facea grafica esalonat si imi atragea atentia cand trebuie sa nu uit de posibile ramificatii ale conceptului.
Ideea aceasta transdisciplinara face parte dintr-un proiect pe care intentionez sa-l dezvolt, pornind si de la alte manuscrise, cuprinzand si alte domenii.

Adrian, iti multumesc mult pentru apreciere.

cred ca e f clar de ce am comentat pe acest text. nu e cazul sa dam amanunte.

eu am spus ce aveam de spus.
cauza e a dvs. doar pentru asta isi croieste drum textul, si stie unde ajunge.

a quoi bon? din moment ce isi e auto-suficient?

prezenta lui aici e ca si cum asta e singurul punct s-a putut ajunge, plus cu autocontrol.
ori asta contravine cu titlul [marturia unui antropofag]. marturie pentru cinece, pe mai departe?

imi place ceva: [duhul magnetic]
dar clusterul [în jurul axei duhului magnetic] e foarte artificial, ca si idee/contructie/etc.
largi parti teziste. parti moi: [lumi mai bune. mai frumoase]
multa cusatura, trecere mai mult decat abrupta. nepasatoare.
[suntem hrăniți. hrănim. la sfârșit ne mâncăm între noi.] - asta trebuia sa ramana un duo,pana la al 2lea punct- acest trio e artificial rau.
[superomul lui nietzsche]- credeam ca scapasem de el de mult timp; altul mai nou nu s-a ivit?

http://www.youtube.com/watch?v=CmALA8miQY8

o, ati dat la maxim, domnule -Firică!

-am vrut un alt tip de teritoriu -

(asta stand spate in spate cu ideea de concept gol, etichetard, unde sa tot umple cineva)

imi vine in minte un refren f fain poate il recunosti
[ebony and ivory
live together in perfect harmony
side by side on my piano keyboard
so - why don\'t we?]

ideea in sine e buna, insa ai facut clape care nu suna distins, curat.
adica ai taiat ideea in fasii, ai construit-o cu ea insasi

C.Propinatiu
o sa-l mai revad, poate peste un timp, fara nicio asperitate, fara nimic de reclamat, doar contemplativ.

Madalina
cum sa nu, inteleg ce e instabil macro si micro pe de o parte si pe alta
tind pe undeva sa cred, asta ca experienta, ca sustenabilitatea declarativa, cu coerenta, coeziunea - cu mainile goale, ori cu armura - nu e totul. poate lipsi exact un infim simt de alipire la alte terenuri, care sa-i dea apartenenta la un puzzle, unul care sa nu para ca exista sau ca ar conta.

poate exact asta a cerut textul meu, dar la fel de bine, poate exact asta ii lipseste.
un teritoriu care nu e dat in folosinta aduce o pierdere la fel de mare ca unul pe care s-a plantat ineficient/experimental si nu s-a recoltat mai nimic?

nu imi iau marja de eroare, dar am vrut un teritoriu pe care sa stai si sa strigi -hei, aici nu vrea nimeni sa vina sa vedem ce facem cu el?

multumesc tare mult pentru tot.