Veronica Văleanu

un text soft inimos de angajament
totul la locul lui plugged in
modulare de tonuri, registre, complicitate (distanta de 1 metru specifica unui text fata de spatiul cititorului pt a-l lasa sa respire)
bravo EVP

V.V.

LIM
exista pietre care cresc, se numesc trovanti.
imi place poemul pt ca ma face sa ma gandesc ca si conditia descrisa aici e o piatra care nici nu creste nici nu se macina nici nu trebuie mutata de colo colo- rostul ei e de a crea un microclimat pt ceea ce e dedesubtul ei

nu ca sens
ci ca tensiune de sens
V.V.

ma opresc doar la strategie, Alice
desi la tine nu pot fi niciodata sigura de nimic
la tine [a nu fi niciodata altceva]=[a fi mereu altceva decat tu insati]sau asa vad eu
la tine corpus homini sta in fata, nu corpus domini

vine la inceput un fel de bird\'s eye view care coboara peste tot, chiar da tarcoale apoi se fixeaza ca un punct de laser doar foarte putin in interior, asa, ca o iluzie optica si iar sa disipa in exterior
privirea asta se incapataneaza sa conoteze ceva in vreo plinatate desi tot ce trebuie sa cautam noi in ea e in cavitatea ei

concentrarea am gasit-o pe \"atunci scriu ca și când m-aș apropia de tot ce mă amenință și/devin eu o amenințare până se adună totul într-un singur punct
pe care-l pot anula \" - si e exact strategia descrisa din exterior si devine anti-strategie
poate doar transa e cel mai interior punct desi e compus din exterioritati

nu e nici un dicteu
decat stil care produce urma (nu smulsa, nu data, nu chemata, ci allowed)
poate nu am deloc dreptate
m-am focalizat si defocalizat si eu cat am putut
V.V.

...credeam ca ati pus o bomba. dupa cum m-am angajat in text, n-as fi detonat-o.
LIM multumesc pt voltmetru
V.V.

[pe străzi se plimba o liniște
cu solzi mari ]
monstrul sacru care te face sa te alienezi de lume si in acelasi timp sa pandesti de dupa perdea (el exista si ca absenta)
imi place pasajul asta f mult
as fi vrut sa fie anticipat mai mult
V.V.

sisif sau rasturnarea clepsidrei
parca nu sangele (identitatea/ combustibilul) ar fi materialul clepsidrei ci marginea sau dez-marginirea (neputinta) care poate deveni atunci nemarginire (dezlantuirea fortelor impotriva neputintei).
V.V.

uitasem sa mentionez ceva!
titlul
ana, o matrice care tinde sa se extinda- aici e linia fara constiinta, nu are nevoie de ea
dar marginile roase sunt ale constiintei care erodeaza pe dinauntru

-un poiein care cauta sa demaste poesis-ul in ceea ce are el metaforic.

Ana, matricea care se tradeaza ea insasi ca sa poata descifra singura propriile ei limite si de ce nu le poate invinge (nu spre fictiv ci spre concret).
Vechiul traseu poetic de tip transcendental e inlocuit cu o traversare catre real (gaura de soarece pe unde iese lumina).Tocmai in acel punct senzatia fuzioneaza in sens (de aceea ana la capatul podului poate sterge cu radiera drumul, fiindca ea nu are nevoie de drum, ci de constiinta (si se poate citi invers - retentia inapoi catre sursa).
curent alternativ: strofa acceleranta apoi strofa deceleranta si stilul prin \"ecart\"
gaura de soarece ca supapa e evacuare a energiilor nefolosite, e echivalentul retinei (care e constiinta, ecranarea)

as fi lasat poate la sfarsit doar amprenta (fara \"de creta\")
ce mi se pare stralucit e dublajul linie- punct in care punctul devine proiectia liniei
se trage fermoarul, desi ana isi stergea singura drumul cu radiera. (urma recuperabila vs urma irecuperabila)

una dintre poeziile mele favorite de pe site.
V.V

imi place aici tehnica folosita
tripla lipire, sudare intre 2 poli opusi din perspectiva body-mind-soul
minimalismul merge perfect aici
privirea aia lipita de vitrina e exact ceea ce trece dinspre ireal inspre ireal - whatwouldhavebeen-uri
si parca mai vad si o asumare
titlul, ah, ce titlu!
bravo, George

imi aminteste de un roman pe care l-am citit cu placere candva cand aveam si dispozitia specifica - \"Salvati sufletele noastre\" de Laurentiu Fulga (fost presedinte al Uniunii Scriitorilor)
cand spui nu salvati- culmea, e chiar in spiritul romanului oarecum (acolo se referea la constiinta)

inceputul e puternic, ca o portavoce
dar ma asteptam apoi sa se continue intr-o soapta pt ca un stimul nervos nu poate fi suportat mai mult decat e necesar, se toceste perceptia si nu-l mai poate simti doar ca pe un stimul
strofa 2 e cam descentralizata - o adunatura de ingrediente - daca ar fi decurs toate unul din altul se crea un efect
ai adunat vatmanul cu samovarul cu lacatul si lumanarea si e fortat
- mai ales ca spui ca ai fost toate astea si nu prinde
repetitii multe in ultima strofa, da senzatia de supraplin
imi plac ultimele 2 versuri
puteai deci crea un efect de contractie \\(sens condensat- sens dispersat) sa pastrezi ideea poeziei+ atmosfera aerisita
si daca vocea care indeamna la salvare e prea sententioasa nu mai ai incredere in ea cand spune apoi \'treceti indiferenti\' - e o contradictie
V.V.

Iolanda,
feedback-ul acesta m-a redresat si multumesc. eu nu as fi vrut sa redau singura strategia mea.
este f adevarat, desi instanta de la care s-a plecat e [barocada]- termen care isi depasea oricum umila conditie baroca - ea e denuntata aici, constructia sensului nu e baroca, de basorelief.
da, semiotica, nu semantica
da, ecourile simtite redau o atitudine- de raceala, de infricosare, de damage control
auto-predicatia si degenerarile ei
m-am bucurat mult acest comm
si daca ar fi fost critici ma bucuram - pertinenta face si desface


Calin
[Cuvintele tată, limba paternă]- viziunea ta despre avataruri (fii) si regenerarea limbajului (tatal spiritual) prin dezlegarea lui de \"pacatele tatilor\") - ale limbii (tatal)
cand fiul risipitor s-a intors acasa tatal a fost dispus sa sacrifice miei in cinstea recuperarii (nu a lui, ci a intelepciunii lui)
aici cand tatal risipitor vrea sa se intoarca, cine va fi dispus sa masluiasca un maslu? fiii deja s-au hibridizat si din punct de vedere al formei, si al continutului. ramane intotdeauna identitatea care ii mai uneste, numai ca acum in forme reversed pe fiecare.
sfarsitul commului tau cu iertarea pacatelor (pornita de la \"in chin a\") e pacifista si merita reconsiderata in secolul 21

cat despre [pherenike], poate s-o indura sa ma amprenteze si pe mine, macar ici-colo
iti multumesc mult

aici e un discurs cu totul diferit, cu totul altceva decat in poemul anterior!
e chiar bine

as sugera totusi schimbarea valorii gramaticale la [albastra] din adj in adv
totul are consistenta, simetrie

V.V.

desigur le jeu du pouvoir
tocmai descopar ca \"veronica\" e si numele unei tactici ale toreadorului (cand tine pelerina rosie in fata taurului)
sper ca n-o sa ma amprenteze psihic acest lucru de acum incolo

va multumesc
V.V.

eu am vazut altfel lucrurile aici.
cam asa:

Unde nu e

Am invitat odată poezia la o cafea
și acum
ea nu mai vrea să plece.
- Dacă te speriau oamenii
te gandeai tu că la marginea lumii
nu-s decât brazi și un drum de piatră! -

atunci ea închide umbrela verde
și

tălpi reci pe trotuare desculțe:
liniștea lucrurilor în făgașele lor.


ar iesi interesant...
V.V.

atentie
nu se mai scrie asa
in scoala poezia se preda academic, oricum nu se mai scrie cum scriu autorii din manuale
trebuie sa uiti tot ce ai invatat ca sa poti sa te situezi pe baricada cealalta
zic asta deoarece am simtit ca incerci sa spargi o atmosfera livresca

pt pasul acela mare va trebui sa te dezici pana si de idolii tai ai scrisului, de orice
curaj
V.V.

fereste-te de sintagme demult apuse precum [argintata copita]
suna foaaaarte pretios
de ce nu [copita de argint}?
la fel jaratecul stelelor
in schimb titlul e emancipat, sf - [stelar]!!
V.V.

subscriu pt [mantale] in loc de mantii.
parca merge altceva decat [mi-au spus], e prea neutru
poate [au suierat pe langa urechile mele] sau ceva de genul

cuvintele intoarse din morti parca
sfarsitul e bun.
V.V.

unele cuvinte pe care mi-ati reprosat o aglomerare fac parte din expresii incetatenite in limba sau redau exact nervozitatea/sfidarea/furia/pasiunea.
e o corrida aici
fiecare se vrea matadorul cand colo se trezeste fiecare ca e un buffalo

si multumesc
cu prietenie si de aici,
V.V.

greoi de digerat, prea multe imagini indesate parca intr-un sac. is fi putut reda tensiunea si intr-o forma mai aerisita, lasand loc de suspans intre idei. senzatia de neputinta poate fi redata si prin taieturi mari, grele - in loc de zgarieturi mici.
ar fi putut iesi cateva poeme de aici.
sfarsitul e puternic insa, rezonant - ultimele 3 versuri.
nici titlul nu e potrivit.
o sa ma mai opresc si la altele.

un do-it-yourself si centrifug si centripet in acelasi timp.
felicitari!