iarna verde de acasă

sigur, îmi este mai greu să comentez textele lui Ștefan Ciobanu, deoarece, în ultimul timp, mi se pare că merge pe asocieri surprinzătoare, alături, desigur, de formulări mult mai simple, chiar ușor de perceput vizual, cum ar fi aici imaginile din strofa a patra:
\"copacii înghețați
păreau niște pescari la copcă
și iarba
parcă era făcută
din ace de brad\"
De aceea, m-am oprit la ultimele patru strofe, un poem în sine, chiar dacă și celelalte strofe aparțin aceluiași întreg.

sincer, nu urmaresc sa surprind neaparat. si chiar urmaresc sa nu o fac, sa nu fie stridente imaginile din poezii.
ma bucura trecerea ta pe aici. iti multumesc foarte

[pe străzi se plimba o liniște
cu solzi mari ]
monstrul sacru care te face sa te alienezi de lume si in acelasi timp sa pandesti de dupa perdea (el exista si ca absenta)
imi place pasajul asta f mult
as fi vrut sa fie anticipat mai mult
V.V.

înaintînd în poezia cu titlul \"iarna verde de acasă\" au început să îmi scârțîie degetele. e binevenit avântul atletului, dacă inițiativa aparține jumătății pline a paharului vieții. îmi place tehnica acestui poem în strofa cinci și finalitatea decisă de călcîile stăpânite... sub soare. pînă la urmă este vorba de un acasă care ne aduce tuturor prospețime.