Vasile Munteanu

vă citez [exceptând, desigur, abundența de :))) sau :D); nu de alta, dar prea seamănă cu datul din mâini în exces]:

\"textul ăsta se vrea artă poetică dar a ieșit mast. poetică. nu mai știu cine de pe aici folosea asta cu mast. dar aici se aplică\"

sau

\"e prost și nu merită. e ca și cum i-ai da unui copil prost zece pentru că prost, poate că e atât de prost încât nu știi ce să faci cu el și nu ai cum să-l notezi și atunci îi dai 10\".


recunosc, am momente în care mă simt astfel; totuși, eu n-am făcut decât să arunc o piatră; dar ce valuri ați făcut...; sau, cu alte cuvinte (mă rog, aceleași, dar ale dv) eu ma propus o sugestie, fie ea și erotică, dar așa... \"squirt\", intelectual, desigur, mai rar.

De ce, Liliana Onescu? De ce? De ce Liliana? De ce Onescu? Stăpâniți și altă logică în afară de logica lui \"de ce\"?

mulțumesc, Sorin, atât pentru prezență, cât și pentru cuvinte.

există, George, după cum probabil că nu îți este străin, două tipuri de căderi: căderea înăuntru , respectiv căderea în afară; restul nu este, cel puțin din perspectiva mea, decât geometrie moral-estetică...; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul de cuvânt.

ochiul avizat al Silviei [profesional vorbind], conștient sau intuitiv, a surprins implicația: dacă Legea Audiovizualului ar introduce în locul reclamelor poezii, textul acesta s-ar încadra perfect.

nu știu dacă acesta este mesajul tău sau nu, dar vreau să spun că textul place în măsura în care și o reclamă reușită place; dar ambele sunt la fel de puțin credibile; cât despre E-uri alimentare și Eu-ri estetice, inutil a mai aduce vorba.

o simplă părere,
Vasile Munteanu

mulțumesc, Maria, pentru prezență și pentru cuvinte.

de asemenea, mulțumesc și ție Andrei/Tiberiu.

nu știu; dar aș putea să dau un exemplu - liberul arbitru: îți zbori creierii sau petreci o noapte pe cinste la o proprietate sau la un hotel, \"bine cazat\" și \"bine îndestulat\"; evident că ambele sunt la fel de nocive; însă așa poți demonstra că ai idee ce este acela un plan pe termen lung... :).

e undeva între transfuzia de sânge și transfuzia de spirit...

\"și o pană zburând ar putea desena
chipul tău, sau raza zglobie pitindu-se-n joacă
mereu printre mobile, refelex al oglinzii
copilului suit pe acoperiș...\" (Montale)

fiecare \"strălucire\" aruncă jocul în echivocul unei conjuncturi; ea își păstrează caracterul de joc numai în măsura în care anulăm ideea de \"premeditare\".

în definitiv, îți dădeam dreptate; subliniam numai că \"neagtivismul\" tău e rezultatul unei astfel de reflexii, o prelungire, un-mai-depare incontrolabil.

cât despre joc...: diferența dintre infant și infantilism e similară aceleia dintre simplu și simplist; probabil că numai dezbrăcate de metaforă sau de culoare le putem percepe adevărata formă.

agreabil modul tău de a întoarce spre Nu sensurile; dacă aș da credit interpretării, ți-aș citi rândurile ca pe ale unui rătăcit; și spun asta gândindu-mă că, dacă ai căuta să atribui valori necunoscutelor - acestor elemente ale haosului tău (fie el și apocaliptic; deși aici aș putea nega ideea haosului prin aceea că apocalipsa implică ideea de finalitate...), dar un haos în mijlocul căruia găsești/găsim putința exprimării) - ai avea surpriza recunoașterii de sine și de alții.

nu mai departe de azi spuneam în altă parte că, până la un punct, ești ceea ce scrii; dincolo de acel punct, ești cine te citește.

nirvana? dylan?

poți construi o lume după un program precis, Claudiu, dar nu poți scrie poezie; liricul premeditat e sau exercițiu logic sau crimă.

prin urmare, posibil să ai dreptate; dar numai de la un punct încolo.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn; și, nu în ultimul rând, bucuros că (mai) ești.

Sonia: atât pentru vers, cât și pentru a picta, degetele se strîng pe unealtă ca pentru închinare...; mulțumesc.

Dorin: observ că ai ținut să evidenției una dintre proprietățile corpurilor; posibil să ai dreptate; de exemplu, ce e înghețat nu se strică; mulțumesc.

Leonard: o renunțare este fiecare text; inclusiv renunțarea la \"prelucrări\" sau \"postlucrări\"; mulțumesc.

Ioana: și eu am aceeași senzație; mulțumesc.

eu nu văd viața ca pe un text (poem) unitar, Alberto; fiecare zi (strofă) are destinul ei, are propriul său intermediar (\"telecomandă\"); parțial, poți controla (butona) ce este de la tine încolo; dar nu poți controla ce este înainte de tine; turpitudinea e deseori umbra unei zile pline de virtuți.

mulțumesc, pentru prezență și pentru cuvinte.

asemenea.

mulțumesc, Ela, pentru un mereu aproape de cuvânt și aproape de poezie.

un fan în plus, e un cititor în minus; cu alte cuvinte, subiectivitate vs. obiectivitate.

Leonard, bătrâne, \"urma\" cuvântului e întotdeauna o privire de ansamblu asupra turmei; onorat.

mulțumesc, Carmen; mulțumesc, Andrada; atât pentru lectură, cât și pentru semn.

chiar dacă se simte o oarecare sfiiciune a începutului, textul își câștigă foarte repede echilibrul, fiind foarte bine structurat și dozat ideatic.

cel mai mult îmi place echilibristica aceasta lexicală și faptul că reușești să eviți teribilismul terminologic.

în general, poezia reclamă o coborâre în sine; aici e o poezie \"de impact\", o trăire ce se expune pe sine acestui fenomen științific (IT-ul) și, inevitabil, pe de o parte, amoralității și, pe de altă parte, imoralității specifice.

cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

\"Sunt ultimul poet cu satu-n glas\" (Esenin)

mai bine țăran, decât mitocan; mai sper că într-o zi vei înțelege.

cât despre presupusa teorie estetică de mai sus... vorba lui Moromete, \"e un punt de vedere\"; dar asta nu înseamnă că e singurul; chiar dacă unii așa tind să creadă.

Cristi: nu știu unde în altă parte ai mai spus, personal nu știu la ce anume faci referire; cât despre versurile remarcate de tine, ele nu sunt inegalabile, pentru că se pot număra/măsura, deci pot fi egalate, întrecute cu mult; mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

Mihail: argumentarea ta nu se susține; de ce? simplu, observația ta că \"a urmări o bătrână\" te duce, pe tine, cititorul, cu gândul la \"tâlhărie\", după cum puteai să observi, este inclusă în text: \"trecătorii probabil ar sări să mă bată crezând că sunt/unul care tâlhărește neputincioși\"; e ca în bancul acela cu sexul oral: important e de care parte a lui te afli...; că te vei delecta în altă parte, sincer, te invidiez, eu nici măcar nu mă pot evita (pe mine, mă, m).

George: mulțumesc.

Alena: printre altele, am încercat (fără pretenția că am reușit) să gândesc textul ca pe un \"briceag\", adică se poată închide între titlu și versul final: \"nu știu de ce acesta este un poem de familie/[...]/poate pentru că toată viața am însoțit c-un ceai în suflet o fantomă\"; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Alin: plasarea asta a ta (explicită și, prin urmare, oarecum indolentă) între: \"Mihail, omule\" vs \"nu o ficționaliza atât de puțin credibil\" mă scutește de pretenția oricărui dialog; atât numai, poate că ar fi bine ca, înainte să intri în casa cuiva, să-ți lași pantofii ăștia de administrator de bloc la ușă; textul e text (dacă e) - puțin îmi pasă că cineva (de exemplu, tu) sau altcineva (de exemplu, Mihail) sau oricine poate presupune că ce scriu eu este ficțiune sau realitate; pentru cea dintâi categorie există SF-ul, pentru cea de-a doua categorie există Media.



\"Zilele bolesc pe-aici ca anii,/anii - zilieri trecuti prin ferma./Va uitarati cu binoclu-n sperma/cum vislesc stramosii mei, tiganii.\" (M. Dinescu)

mulțumesc, Ionela, mulțumesc, Tama; vă mai aștept.

Mădălin: mulțumesc pentru lectură și pentru semn (fie el și offtopic).

Silviu: uneori, cerul pare mai înalt privit în mizerii; fie și în mizeria care unora le iese pe gură; mulțumesc pentru prezență.

Florin: când o mare nerealizare ne secătuiește, ne dăm seama că viața e un \"summum\" de mici împliniri; da, firimiturile sunt realitate; pâinea deseori e un vis.

Angelo, Mihail...: iertați-mă că vă răspund \"la comun\", dar (pseudo)analiza voastră comparată am găsit-o foarte similară; unul pomenește de formația Compact, celălalt de filmele de groază; decât să vă bateți capul despre ce anume am scris, eu zic ca, în prealabil, să depășiți acest nivel; sau, în cazul în care nivelul scăzut al textului nu poate deranja cu prăjina nasul fin al domniilor voastre, de ce nu vă relaxați în altă parte? o fonotecă, o cinematecă? a, am înțeles, dacă tot ați dat banii pe un pc și pe un abonament de net, e păcat să nu faceți pe deștepții; sincer, poate vă vede cineva ieșind dintr-o astfel de sală; realitatea e \"mai inteligentă\" ca virtualul; audiție/vizionare plăcută.

1) cerul și pământul (lumină și întuneric)
2) tărie și separare
2) (în)sămânța(re) și puterziciune

de aici încolo, începe ciclul morții/lor

ca o concluzie:
când un Poet \"e într-o ureche\", dincoace de cealată ureche e tot un Poet :).