mono_poly dice

cum am dat de poly m-am gandit la Nirvana. dar spre sfarsit am dat de Dylan. Peste tot un haos care pt mine, ca si cititor, apare ca un fel de Apocalipsa vazuta in culori frumoase. Anyway, nu te cred... E clar ca e un joc.

agreabil modul tău de a întoarce spre Nu sensurile; dacă aș da credit interpretării, ți-aș citi rândurile ca pe ale unui rătăcit; și spun asta gândindu-mă că, dacă ai căuta să atribui valori necunoscutelor - acestor elemente ale haosului tău (fie el și apocaliptic; deși aici aș putea nega ideea haosului prin aceea că apocalipsa implică ideea de finalitate...), dar un haos în mijlocul căruia găsești/găsim putința exprimării) - ai avea surpriza recunoașterii de sine și de alții.

nu mai departe de azi spuneam în altă parte că, până la un punct, ești ceea ce scrii; dincolo de acel punct, ești cine te citește.

nirvana? dylan?

poți construi o lume după un program precis, Claudiu, dar nu poți scrie poezie; liricul premeditat e sau exercițiu logic sau crimă.

prin urmare, posibil să ai dreptate; dar numai de la un punct încolo.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn; și, nu în ultimul rând, bucuros că (mai) ești.

cât despre joc...: diferența dintre infant și infantilism e similară aceleia dintre simplu și simplist; probabil că numai dezbrăcate de metaforă sau de culoare le putem percepe adevărata formă.

well, asa cum o inteleg eu, acceptiunea ta ar duce (periculos) spre faptul ca atata vreme cat scriu fara premeditare, creez poezie.(in nici un caz invers). Atunci ce ne facem cu marii poeti din secolele trecute? Ii renegam? Enfin, e foarte posibil sa ne scape amandoura intentiile discursive ale celuilalt... Nirvana avea o piesa Poly...e o poveste lunga, si doar o coincidenta de nume. Iar Dylan venea din \"Receptionerul si Bucatarul Sef (cu majuscula, si nu altfel)...
eu cred ca totusi asa a aparut poezia si nu altfel, din joc. ca noi am dus-o in extrema celalata , a seriozitatii, asta e inca o discutie in care nu cred ca ma voi angrena aici.

e undeva între transfuzia de sânge și transfuzia de spirit...

\"și o pană zburând ar putea desena
chipul tău, sau raza zglobie pitindu-se-n joacă
mereu printre mobile, refelex al oglinzii
copilului suit pe acoperiș...\" (Montale)

fiecare \"strălucire\" aruncă jocul în echivocul unei conjuncturi; ea își păstrează caracterul de joc numai în măsura în care anulăm ideea de \"premeditare\".

în definitiv, îți dădeam dreptate; subliniam numai că \"neagtivismul\" tău e rezultatul unei astfel de reflexii, o prelungire, un-mai-depare incontrolabil.

nu știu; dar aș putea să dau un exemplu - liberul arbitru: îți zbori creierii sau petreci o noapte pe cinste la o proprietate sau la un hotel, \"bine cazat\" și \"bine îndestulat\"; evident că ambele sunt la fel de nocive; însă așa poți demonstra că ai idee ce este acela un plan pe termen lung... :).