Poezie
indiscreții cu stratul de ozon
1 min lectură·
Mediu
oamenii se schimbă
la limbă
de nărav nu se poate
la fel ca progresul purtat de fierul vechi mai departe
Poezia
schimbă numai gurile și-acesta-i un conflict
între atâția târâie-cuvinte e păcat de sunet să vomit
țara asta e bolnavă de caligrafie
dintr-o carte împănată ca_calendarul ortodox cu domnitori
compilăm cu buletinul în mână aura noastră de nemuritori
între două teorii schițate-n vamă dintr-un ziar străin și un larousse
înarmăm o graniță trecută și bocim un viitor apus
crește bărăganul doar ciulini deghizați pe la cenaclu-n paparude
jurizările sterilizate-n țuici au umplut tarabele cu dude
nici să scuip nici să mă piș nu pot bate vântul prin antologii deschise
ca un mort cu bisturiu-n el într-o morgă cu iubiri promise
îți izbești dantura c-un creion guma lui te șterge – băi, chirurg!
pe faianța cu rahat de muscă doar țânțari o Magna Rromaniae sug
te sufoci și ieși alergi pe-alei dezbrăcat și aparent fără motiv
nu ai vrea să te mai naști dar cerul are-o gaură chiar în prezervativ
o palmă la cur
mai târziu
un pumn peste gură
bine-ai venit pe lume, stârpitură!
044393
0
cu stimă,
mai trecem