Poezie
de Winston
2 min lectură·
Mediu
am ieșit la balcon să-mi fumez ultima țigară
am boțit pachetul de Winston promițându-mi
să nu mai cumpăr așa căcat
- - - - - - - - - - l-am aruncat peste geam
era fără cinci douășpe și ecranele tv
licăreau pe rând măjind geamul din saloanele
apartamentelor oamenii de acolo
- - - - - - - - - - adormeau
pe acoperișul blocului de vizavi brusc s-a ivit un om
care s-a urcat pe margine întinzându-și ambele mâini
în părți și a sărit fără să ezite
iar eu cu țigara în dinți am intrat înapoi în cameră
fără ca să aștept momentul loviturii
mi-am luat mobilul și am sunat nouă zero trei
am tresărit brusc și o mie de furnici
mi-au tropăit pe spinare țigara fumega
eu eram la balcon și realizam că am avut o
- - - - - - - - - - - viziune
deodată în curte a intrat un volkswagen cu o viteză
exagerată un om dezbrăcat a apărut pe acoperiș
a sărit și a căzut peste mașină făcând-o praf
am aruncat țigara fără s-o sting
am intrat în cameră și am format nouă zero trei
ceva îmi frigea degetul piciorul mi-a amorțit am zis
în șoaptă că-s bolnav
un cățel se juca jos cu pachetul de Winston
- - - - - - - - - este luni deja
0137027
0
