Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
Pe textul:
„rugăciunea nebunului de negru" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„fă-ți duș, Moarte, sunt pe drum" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„fă-ți duș, Moarte, sunt pe drum" de Vasile Munteanu
cât despre ipocrita politețe, pe care o trâmbițați cu nerușinare, cum v-ați aștepta să vi se răspundă când deschideți seria elucubrațiilor cu afirmații de genul: \"idei lipsite de un elementar bun simt\"?
vă sugeream la un text precedent să \"rămâneți o doamnă!\". și nu mă refeream dpdv social, ci intelectual; sunt convins că ați trudit din greu să dobândiți un astfel de statut; credeți-mă, cu fiecare intervenție (plasată undeva la limita dintre aiuristic și patetic) vă faceți un deserviciu.
dacă doriți să faceți muncă voluntară, vă invit să ajutați defavorizați, sinistrați, azile de bătrâni, animale pe cale de dispariție (deși nu cred că... aveți timp); învăț de când mă știu și mai am de învățat (probabil nu voi termina), dar cu siguranță nu aveți nici o șansă să vă numărați printre aceia de la care am ce să învăț (majoritatea decedați); natural aveți o gândire deficitară, iar acest lucru nu poate fi păcălit prin nici o formă de școlarizare.
vă recomand să vă vedeți de ale dv.
numai bine vă doresc. și să trăiți mult.
Pe textul:
„fă-ți duș, Moarte, sunt pe drum" de Vasile Munteanu
aveți dreptate...
(puterea mărturisirii de care dați dovadă mă determină să vă dau dreptate; oricum, nu este o noutate că nu înțelegeți nimic; chiar nu realizați cât de previzibilă și de lipsită de substanță sunteți?)
Pe textul:
„fă-ți duș, Moarte, sunt pe drum" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„fă-ți duș, Moarte, sunt pe drum" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„de vină e albul" de Vasile Munteanu
stimată doamnă, pe mine lapidarul acestei lipse de argumentare motivat de \"nu am timp\" m-a amuzat întotdeauna când s-a consumat pe parcursul a 3, (în curând) 4 intervenții (că nu le pot spune comentarii); dacă este atât de important ceea ce intenționați să comunicați, de ce nu așteptați să aveți acel timp necesar pentru a vă găsi cuvintele, care, dp meu dv, v-au lipsit întotdeauna (din lipsă de timp, desigur).
cât despre ce anume gândesc eu despre X, Y sau Z (atribuiți dv valori acestor variabile), atâta timp cât nu încalc nici o lege (de nici o natură), mă privește direct și personal; prin urmare, stimată doamnă, permiteți-mi să evit pe cine, cum și de ce consider eu de cuviință; cum pentru mine nu reprezentați nici o instanță (absolut nici una, indiferent de natura ei), mă lasă rece pretenția justificării emisă, precum și compania pe care o prferați; de exemplu, inclusiv pe dv v-aș evita, pt că nu produceți decât praf verbal, dar, nu-i așa, fatalitatea este... fatalitate.
Pe textul:
„de vină e albul" de Vasile Munteanu
oricum, nu văd de ce v-aș explica pe cine prefer să evit.
în altă ordine de idei, despre ce era \"comentariul\" dv.?
Pe textul:
„de vină e albul" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„de vină e albul" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„servitium" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„servitium" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Ottilia, mulțumesc, Anamaria, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„- 38 de grade și mi-e sete" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Rumânu și Julitoarea" de Vasile Munteanu
după cum poate oricine observa, e o construcție curată lexical, dar stilistic (chiar semantic) prezintă carențe majore:
\"luciditatea împinge-n sânge\" (nu comentez)
\"...vietăți oribile/ greieri negri\"; pe de o parte, de ce sunt greierii vietăți oribile? pe de altă parte, dacă nu subliniați o caracteritiscă cromatică particulară (alta: verde, roz...), da, greierii sunt întotdeauna negri.
\"sluțindu-ne în uimirea perplexă\"; pe de o parte, exceptând expresia populară: \"caști gura ca prostu\" (dar, pe cuvânt, majoritatea proștilor sunt frumoși - o lege a compensației, probabil), nu văd cum o stare interioară, așa cum este actul mirării, poate cauza cuiva sluțire; pe de altă parte, și uimit și perplex? nu vi se pare cam mult?
ș.a.m.d., vers cu vers:
și \"ireversibil și ireparabil\", \"nobilă lance\", \"ev rotitor\", \"să-i fiu mai aproape\", \"nu-mi mai răzbate aripa de zbor\" (! dacă nu zboară, nu răzbate!), \"vă contemplu însă-n ardoarea/și graba cu care\" (am îcercat, dar nu am reușit să-mi imaginez o ardoare lentă și-o grabă motivată de blazare), \"roți de aur\", \"vă revendică și vă conduc\"; \"ce imperiu ce patrie dragostea\" (și..., și...? nu credeți că ați omis un anume tip de identitate?), \"și ce lacomă foamea\" (o constucție anatgonică ar fi ceva de genul: ce apatică sațietate?), \"să-i fii în nemurire locuitor\" (în ce?) .
concluzia: la dv actul scrierii este un exercițiu de voință; în plus, datorită (auto)educației și experienței (îndelungate), ați acumulat și tehnica necesară; dar vă lipsește elanul interior; aveți elan intelectual (apreciabil), dar nu aveți elan poetic (acesta lucru nu poate fi reproșat).
probabil, veți spune că am scris acestea din... reciprocitate; dacă veți căuta printre comentariile mele, veți vedea că nu mă caracterizează acest tip de reacție; dar, motivat de patosul analizei (că nu pot să îi spun criticism) de care ați dat dovadă (în repetate rânduri), am crezut că voi descoperi ceva, vb poetului, \"mai înalt\"; am găsit, după cum vedeți, doar patetice scremeri ale unei exprimări cu o nejustificată pretenție literară.
a citit:
un cal verde
Pe textul:
„patria dragoste" de Nache Mamier Angela
Pe textul:
„unghiile morților m(i)au bine crescut" de Vasile Munteanu
mulțumesc, pentru revenire.
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
