patria dragoste

se simte patosul, iata deci cum sufletul trece de minte si susura un firicel de viata autentica.

\"roți de aur vă revendică și vă conduc
ce imperiu ce patrie dragostea
și ce lacomă foamea
să-i fii în nemurire locuitor \"

fiecare cuvant trece un spatiu, sugereaza forme, roti de aur, miscari, revendicarile iubirii asupra iubirii de ea insasi, a ecourilor, a efectelor, aduna si stapaneste directia, patria fagaduit

Angela, pare un text scris pe nerasuflate.
doar ca unele ies, altele nu.
dupa parerea mea ar trebui sa-l reconsideri.
daca vrei, pot reveni cu argumente, desi as prefera sa nu.

claudia,
patosul este unul din crezurile mele poetice si uneori poezia mea îl revendica
ai surprins acest lucru si ma bucur
radu,
îti respect opinia si te asigur ca si eu consider ca un poem e mereu neterminat

o poezie pe care am lecturat-o cu mare plăcere. Și chiar am recitit-o. Primele versuri te introduc bine în atmosferă, una densă și întunecată. Și aceasta privitor la lume și părerea că totul se duce de rîpă. Cred că acesta e un sentiment peren, indiferent de epocă. Evoluția materială ca involuție spirituală. Așa se percepe, nu e neapărat să fie real. Și da, dragostea e patrie, imperiu, frumos sentiment.
LIM.

doamnă Angela Nache Mamier: părerea mea sinceră este că textul dv (nu numai acesta) se află în ipostaza unui cal strunit permanent de călăreț; știe că va sări, știe și cum se sare; dar, pentru că nu i se permit și momente de lejeritate, nu știe când va sări; din cauza încordării permanente, ratează.

după cum poate oricine observa, e o construcție curată lexical, dar stilistic (chiar semantic) prezintă carențe majore:

\"luciditatea împinge-n sânge\" (nu comentez)

\"...vietăți oribile/ greieri negri\"; pe de o parte, de ce sunt greierii vietăți oribile? pe de altă parte, dacă nu subliniați o caracteritiscă cromatică particulară (alta: verde, roz...), da, greierii sunt întotdeauna negri.

\"sluțindu-ne în uimirea perplexă\"; pe de o parte, exceptând expresia populară: \"caști gura ca prostu\" (dar, pe cuvânt, majoritatea proștilor sunt frumoși - o lege a compensației, probabil), nu văd cum o stare interioară, așa cum este actul mirării, poate cauza cuiva sluțire; pe de altă parte, și uimit și perplex? nu vi se pare cam mult?

ș.a.m.d., vers cu vers:

și \"ireversibil și ireparabil\", \"nobilă lance\", \"ev rotitor\", \"să-i fiu mai aproape\", \"nu-mi mai răzbate aripa de zbor\" (! dacă nu zboară, nu răzbate!), \"vă contemplu însă-n ardoarea/și graba cu care\" (am îcercat, dar nu am reușit să-mi imaginez o ardoare lentă și-o grabă motivată de blazare), \"roți de aur\", \"vă revendică și vă conduc\"; \"ce imperiu ce patrie dragostea\" (și..., și...? nu credeți că ați omis un anume tip de identitate?), \"și ce lacomă foamea\" (o constucție anatgonică ar fi ceva de genul: ce apatică sațietate?), \"să-i fii în nemurire locuitor\" (în ce?) .


concluzia: la dv actul scrierii este un exercițiu de voință; în plus, datorită (auto)educației și experienței (îndelungate), ați acumulat și tehnica necesară; dar vă lipsește elanul interior; aveți elan intelectual (apreciabil), dar nu aveți elan poetic (acesta lucru nu poate fi reproșat).



probabil, veți spune că am scris acestea din... reciprocitate; dacă veți căuta printre comentariile mele, veți vedea că nu mă caracterizează acest tip de reacție; dar, motivat de patosul analizei (că nu pot să îi spun criticism) de care ați dat dovadă (în repetate rânduri), am crezut că voi descoperi ceva, vb poetului, \"mai înalt\"; am găsit, după cum vedeți, doar patetice scremeri ale unei exprimări cu o nejustificată pretenție literară.


a citit:
un cal verde

după opinia mea despre text, poezia aceasta se autocomplică prin incarcaturi fara nuante pregnante. multe cuvinte explicative-descriptive. si primitivismul acesta ideatic tine de un abstract care nu tine cititorul. sunt si părți pozitive de remarcat, totuși, adică simbolismul, continuitatea ideii și admisibil de bun finalul.

liviu
ca de obicei , comunic cu placere pe poeziile mele si ale tale si încaodata îti multumesc pentru interventie
vasile m,
va multumesc pentru sârguinta
cred ca eu am comentat si pozitiv creatiile dvs
fiindca suntem în dezacord pe acest poem ,analizele dvs. mi se par exagerate caci nu ati înteles intentiile mele
e un poem scris în stare de prosternare,o durere MUTA ,definitiva...de aceea vi s-a parut \"stins\"
dar cum aveam nevoie sa îl scriu,nu mai conteaza ce efect are asupra lectorilor
c\'était un besoin de surpasser un état lourd à vivre
eu nu sunt ranchiuniera ...probabil experienta vietii îsi spune cuvântul,cum bine ati remarcat

ecaterina,
va doresc sa evitati tot ce vi s-a parut redundant în poezia mea
fiecare cu gusturile sale
numai bine

o poezie care promite din titlu sa ne confirme matematic(chiar!)de cata dragoste avem dreptul intr-o singura viata......poate ca, pe tehnicieni vine sa ii incomodeze cu aliteratii sau pleonasme, dar sentimentul cu imaterialitatea lui va ramane :\" patria dragoste\"....sa oprim unicitatea o secunda de gand si atat,

cu drag,L

carmen luminita,
ce surpriza\"eleganta\" de a te revedea pe pagina mea
merci pentru lectura sentimentala a acestui text idealist
la multi ani 2010!