să deschid totuși ochii

Textul Dvs. mi-a trezit amintiri/amintirile unui alterego:

mi-a nins lumină palidă prin gene
și am topit-o-n litere pe coli
un menuet albastru-mi curge-n vene
plângând cai albi ce mor înfrânți la poli
durere-nmugurită și șoptindă
mai mușcă visuri triste dar cuminți
și-n degete îmi țipă să se-aprindă
o herghelie de cai albi fierbinți
prin sânge descântat cu sterpe haruri
ce-ncheagă azi iubiri în sfinți domoli
un somn spre nicăieri ars de coșmaruri
îmi stinge caii albi înfrânți la poli

am citit cu sufletul,
c.

merci pentru acest raspuns mai mult decât apreciabil si sensibil
sunteti ca de obicei surprinzatoare

a înțelegerii, poetesa e aici înțeleaptă, știe din experiență ce și cum. Aici doar se exprimă, ia atitudine destul de molcomă raportat la nemulțumire. Un poem al frustrării elegant transpusă.
LIM.

merci lim
ai înteles foarte bine intentiile acestui poem (cum bine spui \"al frustrarii\")

Observ o cumpătare – între arderile din exterior și mistuire. Astfel, poeta reușește să îmbrace o haină lirică ignifugă. Ochiul ei vede mijlocirile realului, dar rămîne întotdeauna deschis spre înțelepciune.

îmi plac comentariile tale \"feminine\" si comprehensive
ele aduc completari propriilor mele interpretari
merci de trecere

\"Boala cronică\" a începătorilor metafore în genitiv:\"lujerul poeziei,lumina vulgară a minciunii,aburul sudorii animalice\"!

raspunsul meu îl gasiti în acelasi poem...(partea a doua)
fac si eu ce pot

Desigur că nu am nici experiența necesară și nici un statut potrivit vârstei mele pentru a comenta această OPERÃ ca și un poet veteran, cum sunt alții, însă la prima vedere, cuvântul meu pentru descrierea sentimentului care m-a cuprins este
\"INTENS\".Aceste versuri relevă o mare cogniție a sentimentelor, o profundă cunoaștere de sine și mai ales maturitate.Mulți ani de acum încolo, Dumnezeu să vă dea sănătate să scrieți în continuare!