Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
un cititor,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„străina bulargistă" de Silvia Goteanschii
mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte; înclin să îți dau dreptate (pe urmele lui Cioran), interesant la un om este \"cazul\".
Pe textul:
„nu mai trece nimic" de Vasile Munteanu
coerența - cel puțin eu așa cred - reclamă o inversiune între s1 și s2; altminteri, staticul întrerupe nejustificat dinamicul.
Pe textul:
„ci-o-ri cu accent pe i" de Silvia Goteanschii
altmiteri, îmi place cum comprimi spațiul, dar și ideile; cum cuvântul tinde să recapete forma sunetului, mai exact să devină polifonă; conștiința de sine este rezultatul înstrăinării; ca și cum ai parcurge la pas o apă pe care o crezi liniștită și limpede, deloc adâncă, dar care ascunde capcane ce te învăluie, te trag în adânc suprasolicitându-ți încheieturile; într-o astfel de luptă sentimentalul eșuează, apare frica de spații largi, de speculativ iar expresia orală își reneagă subtextul; pentru că întreaga rostire reprezintă în fond o liniște absolută, mai exact o incomunicare.
un cititor,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„ Liniște dodecafonică" de iarina copuzaru
Pe textul:
„căutîndu-l pe banksy" de emilian valeriu pal
RecomandatPe textul:
„Sclavă" de ilinca nistor
am citit un text excelent; prefer riscul de a mă înșela aceluia de a nu recunoaște acest lucru; regret că această recunoaștere vine oarecum târziu și nu pot oferi textului mai multă vizibilitate - lucru pentru care îți cer scuze.
un cititor,
Vasile Muteanu
Pe textul:
„Sclavă" de ilinca nistor
eh, ei mă îngroapă, ei mă e_purează (pe principiul: eu te-am făcut, eu te omor...)
acum despre: diferența dintre o gură de canal și un bancomat = într-unul se varsă, din celălalt se reversează; cum ar veni, unul are cerul gurii, celălalt... ms_dos (pe principiul: nu e păcat ce bagi, e păcat ce scoți).
Pe textul:
„dulce rromânie, la trecutu-ți mare, praful te-a bules" de Vasile Munteanu
mulțumesc, oricum, pentru lectură și, mai ales, pentru semn.
Pe textul:
„cerul e un buchet de rourele" de Vasile Munteanu
(posibilă, desigur, că nimeni nu mai știe ce înseamnă \"firesc\"): \"valoroșii\" să organizeze o paradă a homosexualilor, lesbienelor și, mai ales, a travestiților...; normalii ar putea să aplaude, măcar, așa, de ciudă: (parafrazând un clasic) până când să nu aibă și ei parada lor...
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„cumpărați(vă) oric(in)e, sunteți ieftini(ți), sunteți reduși!" de Vasile Munteanu
cu alte cuvinte, dacă am arunca cu înțelepți în pietre? eu cel puțin așa sunt tentat să interpretez acest \"Ha!\" profund.
Pe textul:
„cumpărați(vă) oric(in)e, sunteți ieftini(ți), sunteți reduși!" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Ada, pentru lectură și pentru semnul despre (titlul comm-ului - mai ales emoticonul - a fost tradus corespunzător).
Pe textul:
„cântec asupra vegetalului" de Vasile Munteanu
nu, Leonard, eu nu am reușit să fiu așa, pur și simplu mi se întâmplă.
Pe textul:
„cântec asupra vegetalului" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„cămile șchioape. păsări migratoare. pe noi/ ploaia ne curăță de piele și de cretă" de Vasile Munteanu
mulțumesc, George, pentru lectură și semnul despre; deși nu te-ai hazardat în interpretare, ai sesizat foarte bine simbioza cu vegetalul - numai \"cântecul\" deasupra lui; în fond, trecerea aceasta are loc în \"subterana epidermică\" și chiar mai în adânc...
Pe textul:
„cântec asupra vegetalului" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„cămile șchioape. păsări migratoare. pe noi/ ploaia ne curăță de piele și de cretă" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„cerul e un buchet de rourele" de Vasile Munteanu
ce nu a știut bărbatul
e că... instituție
nu-i o noapte din aceea
când ai o poluție
salut prezența ta neașteptată.
Pe textul:
„r-ar diateza ei a dracu" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„r-ar diateza ei a dracu" de Vasile Munteanu
Ecaterina: eu, dimpotrivă, credeam că nu obosește pentru că nu are cum să placă.
Csiborg: nu știu de unde ai dedus tu că aș avea pretenția că este reușită; totuși recunoaște că, oricâte strigături mai reușite ai auzit/citit, aspectul pătratului ți-a scăpat.
Ottilia: cu alte cuvinte... btr (boli cu transmitere reciprocă)?
Pe textul:
„r-ar diateza ei a dracu" de Vasile Munteanu
