VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
Să publici tu „recensământul”?
Să ne înscriem „la cuvânt”,
Deștepți să fim cum e mormântul?
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
Nu se hrănește la vedere,
Dar post, nepost, fără de ele
Îi vor fi zisele cam „subțirele”.
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
Să fie „mai deșteaptă” țara...
Dar cei mai mulți sunt altcumva
Tematic: proști ca primăvara...
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
Microcosmosul, perceput senzorial se opune prin aparența cromatică și acustică, parcă nicicând mai dinamică, mai exuberantă ca primăvara.
Conștiința de sine se revoltă neputincioasă împotriva sa însăși, natura este și va rămâne triumfătoare atât timp cât soarele va răsări și va apune „împletit” și „despletit”.
Pe textul:
„Dimineți torturate" de Codrina Verdes
De-ți e dușman, nu e deștept
Și-atunci Ion zice prea bine
„Dușmanul” este doar... în tine.
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
Să-i numărăm vreo două ouă
Dar ce să numeri, de sărac
Și le-a mâncat pe amândouă
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
N-avem statutul de ființă:
Năstase a trismis găina
și-a prins-o L. Ghiță!
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
e-atâta liniște în versurile tale, încât acustica „sărutului” trezește „glezna” care pășește printre tufe de „liliac”, desculță și înmiresmată, ca o primăvară dezbrăcată în „vis”.
Nu te mai trezi, Mae, decât în versuri. Celelalte culori au fost pătate cu oameni care strigă...
Cu drag,
Pe textul:
„intre" de stanescu elena-catalina
În monstru toți ne avem partea
că „Cine doarme toată noaptea
Nu-i păcat dacă-l ia moartea.”
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
(îl cred pe ăl de-a numărat)
rămân vacante cele locuri -
tot văd că nu ești ocupat...
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
În definitiv, din marile confruntări se nasc noile adevăruri. Acum, depinde ce prețuiești mai mult. Tăcerea, evident, după cum s-a afirmat este un răspuns. Dar, din păcate, nu este cel mai eficace. Posibil ca în cazul unor „temperamentali” printre care mă număr și eu (sunt „tipul coleros”) și, poate greșesc, te încadrez și pe tine, să fie o dovadă de „înțelepciune”. Dar văd acest lucru similar cu a „întoarce și obrazul celălalt”. Așa cum afirmam în altă parte, eu sunt „creștin”, dar genul „cruciat”, altminteri, tăcând unul câte unul, vor mai grăi doar... „necreștinii”.
Cu respect,
Pe textul:
„Răspuns lui Radu Herinean" de Vasile Munteanu
urât o să și-o ia „în freză”:
găina-i... bombă calculată...
tehnologie japoneză!
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
Dar de ce mereu uzici?
Nici ateu, nici credincios
Eu sunt doar un biet arici
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
Mi-ar fi glumele mai bune;
Așa, am doar capul meu -
Să ferească Dumnezeu...
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
îmbrăcată în culorile cerului, iubirea poeziei tale generează o cazuistică sentimentală care atinge puritatea „primului sărut”.
Durerea și plăcerea, carnea apăsată și impuls nervos, accelerarea particulelor în sânge fac pământul, universul, infinitul să se învârtă mai repede, atât de repede că pare încremenit.
Acest gen de iubire, simplă, naturală, aproape divină, elimină orice posibilă interpretare a destrăbălării sau a nestatorniciei, este aproape „amatrimonial”, deoarce matrimonialul presupune durata („până când moartea ne va despărți”).
Ceea ce are în comun cu matrimonialul această iubire este acel „doi în unu”, dar nu prin devenire, nu prin „intrare” și prin „ieșire”, ci o unitate dintotdeauna pentru totdeauna. Căsătoria este o „datorie”, o convenție, iubirea, așa cum o descri tu este un „dat”, este un har.
Spune Biblia că bărbatul păcătos se înalță prin femeia virtuaosă și femeiea păcătoasă prin bărbatul vituos.
Har asupra ta!
Pe textul:
„primul sărut" de Liviu Nanu
Mai bine-n oala cu mâncare:
Că tot mâncând din post în post
Nici postul nu-și mai are rost...
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
Avea un ou pe undeva
Scăpat anume sub „picior”,
Trăiește la incubator.
Pe textul:
„La mintea găinii" de Ion Diviza
Ion te vede în oglindă
Ca un profesor la pupitru -
Nu Genuneanu ți-e „dușmanu\'”,
Ci ți-e dușman numai Dumitru
Pe textul:
„prietenii mei: dusmanii!" de dumitru cioaca-genuneanu
e gâtul meu făcut anume pentru strâns
„și numai tu ai mai rămas de plâns...”
Deoarece obiecțiile sunt comune, te rog, împărtășește din mărturisirile făcute în răspunsul dat Ancăi.
Mulțumesc pentru „semn” și, dacă nu am fost primul, măcar să fiu ultimul: La Mulți Ani!
Cu drag,
Pe textul:
„Sinucideți-mă!" de Vasile Munteanu
Cu prețuire,
Pe textul:
„Sinucideți-mă!" de Vasile Munteanu