prietenii mei: dusmanii!

Diferente prea mari intre prieteni si dusmani ?
Parca nici semnul egal nu se potriveste. Unii lovesc frontal, dusmaneste iar altii pe la spate...prieteneste.

ei tot prieteni se numesc
de-ti tine intelectu-n forma,
dusmani-adevarati - o norma
pe la spate te lovesc.

Dacă vrei dușmanii mei,
Spune, că nu trag cu tunul.
Da\'s prieteni între ei,
Și au creier, toți,...cât unul!

raspuns Codrinei Verdes

se va zice cu dreptate
despre el si azi si maine:
te ataca pe la spate
numai omul care-i... caine !

raspuns Eliei David

chiar de-arata-nfuriate
ca si bistrita la toance
elia, vreau, de se poate,
sa-mi imprumuti doar... dusmance

P.S. Elia mie mi se pare foarte reusit catrenul tau. Felicitari!

din urali la salamanca
am dat o lupta pierduta
cand a fost prea priceputa
sau prea tanara dusmanca

tu dusmanca-mi esti, sa sti,
ca rar ma lasi sa ma-nfrupt
din bun, ce normal ar fi
sa mi-l dai fara sa lupt.

\"chiar de-arata-nfuriate
ca si bistrita la toance
elia, vreau, de se poate,
sa-mi imprumuti doar... dusmance\"


Eu dușmance nu mai am,
Că le-am aruncat pe geam
La prietenii din stradă -
Deștepti, da’ făcuți grămadă!

Ea, prietenă, să ști(i),
Mai ca o dușmancă ți-e,
Că citește tot ce scri(i).
Întrebarea e: de ce ?

Nu-i înțelept, greșit-ai foarte,
Le-ai dat o șansă să te sape.
Prietenii pot fi departe
Dar pe dușmanii ține-i aproape!

Să sape, Jupp, nu ai văzut,
Ce mult le place lor efortul?
Mă-ncumet, dacă îi ajut,
Periclitându-le confortul!

semn ca imi respect dusmanii
am exemplu o pisica
care desi-i \"mititica\"
pot jur face toti banii.

Ce să-ți spun, amice Cioacă,
Chiar de, poate, n-o să-ți placă -
Știu eu cine ți-e dușmanu\':
Genuneanu!

Ion te vede în oglindă
Ca un profesor la pupitru -
Nu Genuneanu ți-e „dușmanu\'”,
Ci ți-e dușman numai Dumitru

Vin prietenii și-ți zic
Balaur…cu handicap.
La minte, cică voinic
Ai fi, de le-ai da un cap!

De-aș avea în cap „Genune”,
Mi-ar fi glumele mai bune;
Așa, am doar capul meu -
Să ferească Dumnezeu...

Zău că ar fi o minune
Să-i dai capul lui \"Genune\".
Două capete-n umor
Fac mai mult ca un picior.

Ioane, Hidra avea șapte,
(îl cred pe ăl de-a numărat)
rămân vacante cele locuri -
tot văd că nu ești ocupat...

Aș pune capul la bătaie
Că-i mare cât o cratiță,
Dar s-ar putea în loc de hidră
Să iasă-o caracatiță.

Ioane, e mai bine treaz,
În monstru toți ne avem partea
că „Cine doarme toată noaptea
Nu-i păcat dacă-l ia moartea.”

Zău, prost mai dorm de când dușmanul
Mi-a oferit...prietenia.
Ca mâine o să treacă anul
Și iar sărbătorim prostia!

Eu, care cochetez cu cartea,
Pricep pe unde-i negul:
\"În monștru toți ne avem partea\",
Iar unii chiar întregul.

Prietenul chiar dacă-i prost
Își are-n viața ta un rost;
Dușmanul doar atunci e bun
Când e deștept... și-un pic nebun.

Dacă e un pic nebun
Zic ca tine,-i dușman bun,
Prea deștept, însă, de este,
Nu te face de poveste?

Dacă-i deștept, nu-ți e dușman,
De-ți e dușman, nu e deștept
Și-atunci Ion zice prea bine
„Dușmanul” este doar... în tine.

Când îl vezi că-n răutăți
A pornit decis cu dreptul,
De la el ce mai aștepți?
El o face pe deșteptul!...

Vasile,-ai încurcat ceva,
Văzând că liberă e banca
Nu-i nici dușman, nici altceva.
În Elia e doar... dușmanca!

Nu sunt dușmanii toți ca ea
Să fie „mai deșteaptă” țara...
Dar cei mai mulți sunt altcumva
Tematic: proști ca primăvara...

Am colindat, Vasile, țara
Și-am constatat în ziua-a șaptea:
Doar unu-i prost ca primăvara,
Iar restul sunt deștepți ca noaptea.

Ioane, n-ai putea cumva
Să publici tu „recensământul”?
Să ne înscriem „la cuvânt”,
Deștepți să fim cum e mormântul?

Vasile, lasă morții-n pace,
Nu-i sinucide cu cuvinte
Fiindcă nu ai ce le face:
Sub criptă-s toți egali la minte!

Ioane, am crezut că eu
Ca-n Dostoievski sunt în viață;
Dar ai dfreptate, după noapte,
Inevitabil, se va face dimineață

Bună ziua, noapte!
Eu sunt \"Idiotul\".
Dostoievski, frate,
Nu-s nebun cu totul!

Atât m-ai amețit cu vorbe
Că nu mai știu, îmi ești dușman?
E ziuă, primăvară, este noapte
Sau așa ești cotidian...

Stai tu liniștit,
Nimeni n-a crezut,
C-ai înnebunit,
Ci că te-ai pierdut!

Eliei, îngrijorată că I.D. se poate rătăci

E-o vorbă, că, de-l duci la gară,
Din tren coboară și cu gemantan;
La câți „prieteni” a făcut gargară
Îl vor da jos, însă... pe geam.

motto:
\" Ce sa-ti spun amice Cioaca
Chiar de, poate n-o sa-ti placa
Stiu eu cine ti-e dusmanu:
Genuneanu !\"
(Doua capete cand ai, / Unul trebuie sa-l tai! de Ion Diviza)

tu-mi zici de-un dusman rebel
ce cu bani nu pot sa-l cumpar
dar desi-i rau eu pe el
greu reusesc sa ma supar

in loc sa-mi zica de bine
( ca doar eu il tin in viata)
dusmanul ce zace-n mine
numai la rele ma-nvata

la dusmani n-am preferinte
dar ma costa chiar multi bani
de-mi vreau de dusmance fi\'nte
ce n-au nici treizeci de ani

dar de nu ai bani cu fleanca
poti sa dai tu pana-n veci
ca te vrea numai dusmanca
sarita de patruzeci

Lui Sorinel Popa care are de dusmanca o pisicuta

sa te bucuri de pisica
acum cand e mititica
si nu dupa-nsuratoare
cand va fi fiara la ghiare

ea si-a luat dusman destept
dar s-a inselat amarnic
ca-i la lupte intelept
nu cum si-l dorea, un harnic

Nu-s pierdut
Nici nu m-am rătăcit:
M-am înfierbântat
Și... m-am răcit.

\"Nu-s pierdut
Nici nu m-am rătăcit:
M-am înfierbântat
Și... m-am răcit.\"
(Ion Diviza)

Nu te răci prea mult, că s-ar putea
Să-ngheți de tot într-o frumoasă zi.
E drept că,-alunecând, de ar cădea
Și-un ager neuron tot s-ar scrânti!

Nu te răci prea mult, că s-ar putea
Să-ngheți de tot într-o frumoasă zi.
E drept că,-alunecând, de ar cădea
Și-un ager neuron tot s-ar scrânti!
(Elia David)

De neuroni eu nu mă plâng, all right,
Moralul mi-e mai sus de zero,
Dar văd ce fac \"prietenii\" pe site
Și-mi pare rău că nu-s un Nero.

\"Dar văd ce fac \"prietenii\" pe site
Și-mi pare rău că nu-s un Nero\"
(Ion Diviza)

Hai, dă-ne foc, la toți, te răcorește!
Pe urmă, eu propun să îți revii.
Numai dușmanul, azi, nu se sfiește
Să-ți spună ce \"scenarii\" proaste scrii!

Numai dușmanul, azi, nu se sfiește
Să-ți spună ce \"scenarii\" proaste scrii!
(Elia David)

De ce ar fi să vin cu focul
Când complimentele tot curg:
Prin zisa ta eu am norocul
Să mă consider... demiurg!

De ar fi lumea după chipu-ți
Și viața de-ar fi cum ți-e fapta
Mai am o șansă, măi, Ioane,
Îți mai aduci aminte? Noaptea!

Da. Bună ziua noapte! Bună
Pentru acei ce șanse-mi dau
Să intru-n lumea lor nebună
Făcând din mine un baubau.

Că ești bau-bau, hai,
Treacă-meargă, e un fleac;
Ce tare îmi e mie teamă
E că ai dinți de vârcolac.

\"Da. Bună ziua noapte! Bună
Pentru acei ce șanse-mi dau
Să intru-n lumea lor nebună
Făcând din mine un baubau.\"
(Ion Diviza)

Dar cum să ne mai fie frică?
Deștept ai devenit ca noi,
Doar Genuneanu ce urzică
Pe-aici, printre dușmanii-i “goi”!

Că ești bau-bau, hai,
Treacă-meargă, e un fleac;
Ce tare îmi e mie teamă
E că ai dinți de vârcolac.
(Vasile Munteanu)

De data asta ai ghicit -
Eu sunt un vârcolac, vezi bine,
Dar unul foarte necăjit
Că n-are ce mânca din tine.

S-a zis cu rolul de efeb...
Să știi că mi-a plăcut know-how-ul
Și totuși vreau să te întreb:
Din ce scenariu e bau-baul?