aduna-ma ploaie in calzii tai picuri
mangaie-mi trupul in abur de nori
desupra de lumi vreau sa ma bucuri
ploaie sa cad doar peste flori.
trupul sa-mi curga alba matasa
sa ma amestec cu-al
imi place femeia serpuind in preajma mea
scuturandu-si clopoteii,
scotand limba ori de cate ori
sampania rece curge pe trupul ei.
femeia este o meduza de uscat
chir daca are doar patru
eu si cu tine copiii aceleiasi nefericiri
doua seminte ale aceluiasi mar
uneori pasari, uneori ierburi, deseori melci
inchisi in aceeasi cochilie numita viata.
intre noi si lume s-au ridicat
alerg dupa mine intr-un ritm infernal
unde esti cel de ieri imi suiera furios timpul
clipele se tarasc dupa mine de-a busilea
trecutul ca un clopot isi suna bataile mai aproape
eu ma caut mai nou
eu sunt un om fara prieteni
poate de aceea in scorburile mele
veveritele nu-si cauta vizuini
in parul meu pasarile nu-si fac cuiburi
uneori liliecii imi trec pe dinainte
chemandu-ma in lumea
eu nu sunt arbore, sunt om chiar daca timpul ma acopera cu scoarte maronii, chiar daca frunze imi curg prin sange, chiar daca uneori in mine simt cum infloresc merii, visnii, ciresii, caisii.
eu
ea se indragostise
de frumosul din vise
care se lasa rapus pe loc
de asa boboc.
intr-o zi si-au pus pirostiile
le-au cantat mierlele , ciocarliile
sarbatoreau toti
de la bunici la nepoti.
cerul meu niciodată nu este albastru
albastre îmi sunt doar gandurile
ce se aduna deasupra mea ca o umbrela deschisa
dedesupt ca niste nori albi visele
usoare alunecari in mirare.
eu simplu
matasurile intunericului se scurg
lasand trupul tau luminii.
zorii zilei te imbraca in oraj.
apoi somnul tau lenes, de tanara zi
te cuprinde suav
sanii tai se misca in ritmul
batailor
Ea se priveste in oglinda si rade
isi scutura pletele-n vant
rasul i se pravale pe umeri in ritm de cascada.
Ea se priveste in oglinda
isi arunca de pe umeri camasa mea rosie
si trupul ei
Ca orice pasare calatoare
ma intorc vremelnic la cuib iubito
nu ma-ntreba de ce gresesc anotimpul migratiilor
nu ma-ntreba de ce ma las ades vrajit de culoarea penajului
de ce urmez la cuib
te vazusem in rochia ta cea alba
fir de lumina inaltandu-se spre cer
sub pasii tai iarba suspina matasos
vantul isi scutura timid aripile.
aerul iti curgea fluid pe umeri
in palma stanga
Marsaluiesc pe strazi
astazi nu e o zi ca oricare
pasii mei suna stingerea
timpului trecut.
Ma invalui in alb imaculat
imi scutur de pe mine toate culorile.
le las sa curga.
Gandurile
eu uneori tac
si ascult cum curge lumina
prin sangele tau.
eu uneori tac
si ascult cantecul pielii tale
sub geamatul vantului.
eu tac, uneori
si privesc cerul
instelat de chipul
pestii inotau printre crengile arborilor
lesuri de pasari pluteau zgribulite
a murit cantecul imi spuneam
casele isi muiasera picioarele
pragurile se ascundeau in mal
nimeni nu mai rosteste
Ea vine spre mine
prin gandul meu,
frumoasa ca un fluture
imi inunda corola viselor
ma atinge adeseori cu aripile;
in general doar vantul ma mangaie
prietenos pe umar
ca sa-mi
