Poezii

rafale de vânt - frunzele alunecând spre tărâmul toamnei raze de soare spre miezul pământului - liliacul dormind peșteră-n adânc- zgomotul apei erodând stânca dând din

aduna-ma ploaie in calzii tai picuri mangaie-mi trupul in abur de nori desupra de lumi vreau sa ma bucuri ploaie sa cad doar peste flori. trupul sa-mi curga alba matasa sa ma amestec cu-al

imi place femeia serpuind in preajma mea scuturandu-si clopoteii, scotand limba ori de cate ori sampania rece curge pe trupul ei. femeia este o meduza de uscat chir daca are doar patru

plita cerului. soarele sfaraie. ziua, se-nfrupta!

pe coama casei, intr-un picior, barzoiul. repetitie!

bulgare de aur in aer topindu-se. ploaie de raze.

eu si cu tine copiii aceleiasi nefericiri doua seminte ale aceluiasi mar uneori pasari, uneori ierburi, deseori melci inchisi in aceeasi cochilie numita viata. intre noi si lume s-au ridicat

eu sunt un om fara prieteni poate de aceea in scorburile mele veveritele nu-si cauta vizuini in parul meu pasarile nu-si fac cuiburi uneori liliecii imi trec pe dinainte chemandu-ma in lumea

eu nu sunt arbore, sunt om chiar daca timpul ma acopera cu scoarte maronii, chiar daca frunze imi curg prin sange, chiar daca uneori in mine simt cum infloresc merii, visnii, ciresii, caisii. eu

ea se indragostise de frumosul din vise care se lasa rapus pe loc de asa boboc. intr-o zi si-au pus pirostiile le-au cantat mierlele , ciocarliile sarbatoreau toti de la bunici la nepoti.

cerul meu niciodată nu este albastru albastre îmi sunt doar gandurile ce se aduna deasupra mea ca o umbrela deschisa dedesupt ca niste nori albi visele usoare alunecari in mirare. eu simplu

matasurile intunericului se scurg lasand trupul tau luminii. zorii zilei te imbraca in oraj. apoi somnul tau lenes, de tanara zi te cuprinde suav sanii tai se misca in ritmul batailor

Ca orice pasare calatoare ma intorc vremelnic la cuib iubito nu ma-ntreba de ce gresesc anotimpul migratiilor nu ma-ntreba de ce ma las ades vrajit de culoarea penajului de ce urmez la cuib

tu, deasupra mea, figurina de gheata topindu-se.

te vazusem in rochia ta cea alba fir de lumina inaltandu-se spre cer sub pasii tai iarba suspina matasos vantul isi scutura timid aripile. aerul iti curgea fluid pe umeri in palma stanga

Marsaluiesc pe strazi astazi nu e o zi ca oricare pasii mei suna stingerea timpului trecut. Ma invalui in alb imaculat imi scutur de pe mine toate culorile. le las sa curga. Gandurile

intr-o copaie adormite stelele. leagana, vantul!

eu uneori tac si ascult cum curge lumina prin sangele tau. eu uneori tac si ascult cantecul pielii tale sub geamatul vantului. eu tac, uneori si privesc cerul instelat de chipul

stele tremurand in oglinda fantanii. deasupra, vantul.

pestii inotau printre crengile arborilor lesuri de pasari pluteau zgribulite a murit cantecul imi spuneam casele isi muiasera picioarele pragurile se ascundeau in mal nimeni nu mai rosteste

Ea vine spre mine prin gandul meu, frumoasa ca un fluture imi inunda corola viselor ma atinge adeseori cu aripile; in general doar vantul ma mangaie prietenos pe umar ca sa-mi

Racoarea noptii. Cantecul greierilor Chemand iubirea.

trezita din somn ma ademenea cu surasul ei cu trupul ei cald cu mainile ei jucause. o privem in umbra genelor si-mi ascultam ropotul inimii voiam sa o las sa astepte sa simta durerea

Buzele ei, cad peste trupul meu in picuri mici. E-o ploaie de vara imi spun, si-mi leapad vesmintele sa ma acopere pe de-antregul.