Poezie
Poveste [1]
eu sunt un om fara prieteni
1 min lectură·
Mediu
eu sunt un om fara prieteni
poate de aceea in scorburile mele
veveritele nu-si cauta vizuini
in parul meu pasarile nu-si fac cuiburi
uneori liliecii imi trec pe dinainte
chemandu-ma in lumea lor
suntem ca si tine la fel de intunecati imi spun
prietenosi imi zgaraie obrajii cu ghearele.
eu nu rostesc nici un cuvant
inca nu am invatat care sunt semnele prieteniei.
serpii ma adulmeca,
in preajma mea se strang si-si scot limbile
suiera.o fi un semn de salut imi spun
in timp ce ei se indeparteaza
innodandu-se in crengi de copaci.
uneori chiar si frunzele
scot limbi rosii si-mi suiera la ureche
e un fel ciudat imi spun de-a vorbi
dar eu nu inteleg limba lor si nu pot sa raspund.
sunt un om singur
inca nu am gasit decat in
dictionare sensul cuvantului
de aceea poate nu reusesc sa-l simt
astept clipa cand va capata consistenta
si-atunci am sa va spun probabil o alta poveste.
013.168
0
Ialin