Poezie
Ploi
1 min lectură·
Mediu
pestii inotau printre crengile arborilor
lesuri de pasari pluteau zgribulite
a murit cantecul imi spuneam
casele isi muiasera picioarele
pragurile se ascundeau in mal
nimeni nu mai rosteste cuvinte
doar suspine
pe obraji uscati lacrimile curg pe dinauntru
nu se mai simte strivitul rotilor
nu se mai aude scrasnetul franelor
doar cainii cocotati pe acoperisuri
privesc cerul albastru
rugandu-se pentru un codru de paine.
orologiile s-au oprit la alataieri
timpul e mort
secundele nu mai ticaie
doar apele se avanta, se mai involbureaza
la moda e astazi culoarea cafenie
se-anunta potopul niciodata singur
ci impreuna cu deznadejdea.
003327
0
