in ramuri muguri dorm un somn de iarna
e liniste de moarte in paduri
siraguri de corabii par astazi norii suri
ce lacrimi reci de inger prind sa cearna.
in ochi de ape pestii se ascund
si
e gura ta bogata ca o toamna
saruturi dulci mustesc doar pentru mine
si-oriunde-as fi frumoasa doamna
iubirea-mi poarta pasii doar spre tine.
arama ai in par, prin frunze iti porti
in jurul ei lumina se desira
precum firul de lana din caierul bunicii
albastru ma priveau zambind ochii ei
iar buzele rosii ma imbiau la iubire.
hai incearca ma indemna demonul din
nu stiu de ce stau stanjenit in prezenta ta
desi cu candoare iti lasi toate filele la vedere
esti o intindere de alb
in care-mi plonjeaza gandurile
sentimentele
simturile.
imi place sa te
de cand ma stiu alerg in cautarea ta precum zilele in cautarea rasaritului
de cand ma stiu intreb fiecare floare care este parfumul tau
iti caut glasul in trilul pasarilor iti simt apropierea
astazi ma pierd in albul zapezii
negasind trilurile de care sa ma agat spre cer
ascult cum susotesc apele in adancuri
sau povestile despre zmeii ale radacinilor.
azi nu mai sunt om
sunt
singuratate
trecuti prin furcile caudine ale vietii
cautam disperati insula fericirii
ascunsa in noi
ne indepartam de semenii nostii indeajuns
ca sa nu le mai auzim tipetele
din fuga cerbilor
eu inteleg doar dorinta lor de libertate
din ochii lor citesc doar povestea de iubire
dar nu cunosc teama lor de coltii ascutiti ai lupului
nici teama lor de muscatura
in fiecare zi a vietii mele iubeste-ma!
incolacite, picioarele tale pe solduri
par doua aripi rasfrante
intindeti mainile
cu palmele larg deschise umbreste-ma
imi voi infinge radacinile
pe cerul gri navele isi ridica panzele
corabii negre scot tipete hilare
la orizont limbi rosii scoate marea
nisipul cuprins de nelinisti freamata.
doar urmele pasilor au ramas la vedere
si
femeia ta
femeia ta te asteapta in gura pesterii
cu focul inimii aprins
si trupul plin de toate bunatatile
astepti cu nerabdare sa te infrupti din rodii
sa navighezi temator in lungul
noaptea asta mi-o voi petrece cu mine
lasandu-mi iubirile sa-mi curga prin ganduri
voi deschide larg ochii si agonizand
imi voi privi filmul vietii deruland.
voi simti sub picioare
iubita mea este un copac alb
cu radacini albe
cu trunchiul alb
si florile albe
in fiecare dimineata ea-mi intra pe fereastra
intai o frunza
apoi alta frunza
apoi cu toate crengile larg
Portret de femeie
ea strange in ea toate diminetile
cai aprigi incaleca in fiecare noapte
nu-i rau mai limpede ca trupul ei
nici floare mai fermecatoare.
vantul ii duce
deasupra mea trupul tau ninge alb
caldura inimii mele te transforma in rauri albastre
ce miraculos infloresc fiorii primei iubiri
intr-un amalgam de culori
si dintr-o data adevarurile se
Ploaia radea cu lacrimi
in imparatia toamnei frunzele-si pusesera rochitele de arama
moda acestui an perfect mulat pe corp
soarele pornise la vanatoare de vulpi
nu-mi place spune iarba, mi-au
Pana cand ploaia rece si trista
ma va face una cu pamantul,
impreuna cu vantul
voi fi o frunza artista.
Dupa ce o vara fierbinte
desi n-ai putea crede
am ramas intre cer si