Poezie
singuratate
1 min lectură·
Mediu
singuratate
trecuti prin furcile caudine ale vietii
cautam disperati insula fericirii
ascunsa in noi
ne indepartam de semenii nostii indeajuns
ca sa nu le mai auzim tipetele salbatice
orice sentiment mi se pare strain
eu nu iubesc
eu nu urasc
nu astept si nu deschid portile nimanui
sunt ca si o cutie sub capacul careia se ascunde o muzica
pe care numai sufletul meu o intelege
eu si jumatatea mea
asteptarea si implinirea
noi cele doua jumatati ale intregului
mi se citeste disperarea pe chip
ca n-am sa traiesc indeajuns clipa intregului de mine
cand eu cu cealalta jumatate a mea
vom trece puntea impreuna
iertandu-ne.
012023
0
Si te rog corecteaza la \"semenii nostri\".
Iertarea daruieste-o, si o vei primi...:)
Fruntea sus!