Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
Cu bine și ție,
Pe textul:
„poemul melcului de ger" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„nu am mâini, nu a(m)luaturi" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Tagma iritabilă a poeților" de Elena Malec
Cu respect,
Pe textul:
„res publica" de Vasile Munteanu
Cu respect,
Pe textul:
„poemul melcului de ger" de Vasile Munteanu
Mulțumesc pentru generozitatea aprecierii și te scuz pentru exagerare :).
Pe textul:
„res publica" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„res publica" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„dialog neconvențional despre har" de Vasile Munteanu
Claudiu, mulțumesc pentru letură și pentru comentariu.
Pe textul:
„obsesii fără chip" de Vasile Munteanu
Mulțumesc.
Pe textul:
„Personal C" de Vasile Munteanu
Fapt care, mie, mi-a amintit de finalul din \"Moscova cârciumărească\": \"Dar știi ceva? Mai dă-le-n mă-sa de pe-aici/ Eu niciodată n-am să mor, amici...\".
Restul, Virgil, e doar \"rentabilitate\"...
Pe textul:
„pseudoantologie" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„sunetul liniștii" de Vasile Munteanu
Cu respect,
Pe textul:
„cimitirul dintre blocuri" de Vasile Munteanu
Cu prețuire,
Pe textul:
„carul de foc" de Vasile Munteanu
Cu prețuire,
Pe textul:
„carul de foc" de Vasile Munteanu
Alexandru, cu toții, cred eu, „galopăm” între aceste limite și avem astfel de aripi I-car-ice pervertite; mulțumesc pentru lectură și interpretare.
Adina, îți mulțumesc și ție pentru aplecare, pentru întrezărirea „marilor călătorii”, marilor aventuri (posibil de realizat în societatea contemporană chiar și printr-o banală „ieșire din casă” :) ).
Ela, mereu analitică și sensibilă; citatul tău, mi-a adus aminte și mie de „cai, picioare de cai, picioare de cai, cai”, undeva, între frânturi și nori fără coamă, am întrezărit și picioarele tale :).
Costin: …
Paul, bine ai venit și bucuros de intenția revenirii; când vremea versurilor va să fie vitregă, oi găsi eu „două picioare de vacă să îngheț apa” - :) – și să poți să treci dincoace.
Pe textul:
„ambuteiaj" de Vasile Munteanu
Cele mai lăptoase (iluzii, evident) -:)!
Pe textul:
„când mi-o fi dor…" de Vasile Munteanu
Fermecată ladă a Pandorii,
Unde taote duhurile-nchise
Schimbă-n aur plumbul închisorii”
Mi-am permis să redau prima strofă din sonetul „Cartea” al lui V. Voiculescu. Iartă-mă, nu am găsit cuvinte mai potrivite.
Cu prețuire,
Pe textul:
„Agonie la Cluj Napoca" de Adrian Munteanu
poate începutul unei litere cu trup de femeie, „măsurate și compartimentate” după planuri mereu destrămate înțelgerii și coagulate afectiv, întrezărite și, periodic și fatal, înecate văzului interior; asemeni marilor plăsmuiri arihtecturale, modelul vegetal devine model geometric, organicul fiind inclus în expresia liniilor care își capătă, paradoxal sau nu, caracterul rectiliniu din rostogolire; viața, în această învălmășeală (supra)umană nu poate fi decât mistuitaore, sortită căutării necontenite, pentru că unei astfel de existențe mișcarea calmă, înscrisă „programatic” în durată, îi este insuficientă; lumea răsturnată, așadar (aș spune antagonic lui Cărtărescu – tot e „cap de afiș” zilele astea pe site – pentru care „nimic nu există”), este eternă, constiuind materia(lul) pentru abstracție, însă nu abstracția însăși.
Rostogolire Li-nă.
Cu drag,
Pe textul:
„durează-mă" de Dacian Constantin
Pe textul:
„despre sit-urile literare I" de Cosmin Dragomir
