Poezie
obsesii fără chip
1 min lectură·
Mediu
din mary shelley s-a născut iisus
din mary shelley s-a născut iisus
din mary shelley s-a născut iisus
îmi răsărise calea sus
îmi răsărise ochiul sus
îmi răsărise prisma sus
(dar toate astea s-au mai spus)
la unu – la toți
la vii – la morți
la stânga - la dreapta
prin beciurile sufletului urlă tata
prin podurile neuitării taie tata
prin pielea pângăririi bate tata
un cui mic – un cui mare
un cui mic – un cui mare
un cui mic – un cui mare
litere fără de chip
litere fără de mâini
litere fără de picioare
(atâția A-mic – atâtea A-mare)
îmi asfințește jocul jos
îmi asfințește râsul jos
îmi asfințește plânsul jos
în mary shelley a murit christos
în mary shelley a murit christos
în mary shelley a murit christos
033.874
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “obsesii fără chip.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/152640/obsesii-fara-chipComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NE
Obesesiile fara chip sunt \" A-mare\",iar zilele devin
\"un cui mic – un cui mare
un cui mic – un cui mare
un cui mic – un cui mare\" ce prind flash-urile pe care le traiesti, apoi te introci. \"in jos\" asfintesc si zambet si joc, in umbra ce pe umeri o porti.
Atras de tablou, alerg sa te citesc.
C.
\"un cui mic – un cui mare
un cui mic – un cui mare
un cui mic – un cui mare\" ce prind flash-urile pe care le traiesti, apoi te introci. \"in jos\" asfintesc si zambet si joc, in umbra ce pe umeri o porti.
Atras de tablou, alerg sa te citesc.
C.
0
VMCris, nu-i atât de rău când nu te aude nimeni, dar tot e bine când te aude Cineva :). Ca să te citez, \"Știu că tu știi.\". Același.
Claudiu, mulțumesc pentru letură și pentru comentariu.
Claudiu, mulțumesc pentru letură și pentru comentariu.
0
Nu mai trec atat de ades prin lumea aceasta de poeti. Nu mai treci la fel de des prin lumea mea. Ceva a ramas, insa, la fel. Fara indoiala.
Ce vroiam eu sa zic e ca in timp ce citeam aceasta poezie am avut impresia ca n-am lipsit nici macar o clipa. Ca toate sunt asa cum erau. Desi scrii altfel. Azi. Poezie obsesiva, chinuitoare, ca un urlet pe care stii sigur ca n-o sa-l auda nimeni. Dar totusi urli. ca sa impovarezi tacerea. Poezia ca o inchisoare, fara putinta de eliberare. Poezie rotunda, ca un ou micut micut, ca o zi fara seara si dimineata. Poezie foarte buna, dupa parerea mea.
Unii se vor intreba daca ai ceva de spus in poezia asta. Pentru ca, am eu impresia, trebuie sa stii ceva ca sa intelegi. Trebuie sa stii cum doare. Doar.