Vasile Munteanu

un \"text\" al măsurii, în care dreapta judecată e o sabie cu două tăișuri, iar mânerul crucifix deasupra judecătorului...

toamna îmi șterg \"de mânecile vântului nasul meu verde\"(V. Holan); mulțumesc pentru lectură și semn.

cu drag,

Banu baDana: cuvintele tale au luat aerul cuvinte mele; atât: mulțumesc.

cu drag,

nu împlinim blesteme, suntem purtătorii lor; de aceea moartea poate înseamna orice, chiar și un ritual de împerechere, această „religie” de la care ne abatem deseori, dar pe care nu o rătăcim niciodată.

ca un fetus într-o mamă moartă („încovrigată în pat”), suntem hrăniți cu materia a cărei descompunere sfidează legile (auto)conservării („laptele din frigider era acru”); avem nevoie de ordine, instinctul nostru pretinde norme funcționale, altele decât cele ale unui mediu comprimat („ca un acordeon”), a cărui natură este astfel anulată; vom trage de acest „burduf” cu orice risc, mai ales cu riscul de a-l rupe; dar vom cânta, ne vom demonstra nouă și vom demonstra celorlalți că suntem vii; dar asta înseamnă – „oho” – minunea vindecării.

fără potențarea noastră, lumea e „impotentă”; fără iubire, potențarea noastră este expresie a morții; numai iubirea anulează somnul ca echivalent al morții; „a te regula” dobândește, prin urmare, conotația unui act care se repetă, a unei zgâlțâiri atât de puternice încât patul-mormânt este cutremurat, ca o mărturisire a viului activ (a regulatorilor) și a viului pasiv (a celor cu auzul ecranat de pereți)

va trece această cămilă prin urechile acului? nu știm; dar cert este că „acul” a trecut prin cămilă, lăsând-o și anume „grea”; fetusul din fetus e astfel “morgana” și el se cere „plesnit” pentru a se naște, pentru a începe să plângă.

Cristina: înălțimea ascunde voluptatea prăbușirii; \"mai sus\" în viață e adâncul zilei de mâine; mulțumesc pentru lectură și semn; cu reciprocitate.

Li: nu știm și nici nu ghicim; și nici nu vreau un comentariu :); de ce aș schimba vederea pe vorbe? de ce aș stinge focul sângelui de alb? să aberăm întru lumină altminteri întunericul va abera întru noi; mulțumesc, iar aceasta înseamnă alb mulțumesc.

plăcută evocare a universului domestic, în care disonanța existențială este disimulată în spatele semnificațiilor ce se cer re-formulate, funcția lor fundamentală nefiind, așa cum poate pare, una descriptivă, ci una discursiv-reflexivă; de asemenea, reușită pasajele de trecere, de la optimismul formal dintru începtul poemului la nostalgia pură a părții mediane, pentru ca, pe final, să se revină la convenționalul epidemic al labirintului uman, afectat încă din copilărie.

cuvintele nescrise sunt ca ochii ce nu se mai văd...); simt eu că nu va trece mult timp și \"verbul\" limbii chineze se va îndrăgosti de tine :); parafrazându-l pe Ovidiu, nimeni nu e iubit decât atunci când vorbește bine.

unui insomniac: tăietură de brici în spatele cuvintelor alese.

ilicită trecerea de la gen comportamental la specie animală (deși s-ar preta ca \"subdiviziune\":) ), dar etico-estetic(și nu numai) \"adevărată\" (a se citi reușită); și o glumă: cât de \"personală\" este... personala?

eu îți mulțumesc pentru că ai citit și ai ținut să îmi lași un semn; probabil că neliniștitul tău sânge stă la baza entuziasmului :).

\"alt decor, aceeași scenă\"...; mulțumesc pentru \"blitz\"-ul interpretativ :).

cu prețuire,

îți mulțumesc pentru apreciere și pentru faptul că deși nu mă prețuiești, te lași prețuit :); cât despre text, dacă în multitudinea abordărilor conceptuale ai găsit loc și pentru \"ursul de zăpadă\", e bine, poate mai bine dacă, pornind de aici, ai continua interpretarea într-un registru psiho-fiziologic și lingvistic, atât individual, cât și supraindividual.

cu prețuire,

nu are rost să reluăm discuția despre \"înstelare\" de acolo de unde au lăsat-o alții :); cel care scrie, cred eu, trebuie să aibă atât conștiința a ceea ce scrie, cât și anumite valori acceptate sau asumate la care să se raporteze permanent; mulțumirea mea e destulă dacă privirea-mi intersectează închișii ochi deschiși spre înăuntru; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte.

cu respect,

Ana Maria: pește sau albăstrea - :) - bine ai venit pe site și în pagina mea; te mai aștept, mulțumesc.

Dorin: știindu-te nu degrabă vărsătoriu de stele, aprecierea ta mă onorează; mulțumesc.

Suflet sensibil. Tu.

\"Man..Poor child of Doubt and Death, whose hope is built on reeds\" (Byron)...:); mulțumesc pentru lectură și mă iartă că am uitat (uite, că iar îmi cer scuze :) ) că Nichita spunea că e poliglot de limba română...

după cum se poate observa, \"cromatica specifică\" (și nu numai) este puțin răsturnată...; mulțuemsc pentru lectură și pentru rezonanță.

asemenea,

Vlad: îți dau 2 posibile premise, de unde extrage tu ce concluzie dorești: sau a) dacă o prinzi pe BB (Brigitte Bardot, dacă ești prea mic) la zilele francufuriei, întreab-o pe ea sau b) privește-te în oglindă și spune-ți: mamă, ce întrebare benga am pus!

Daniel: de acord cu tine, institutul român de geneaologie și heraldică ar trebui să ceară, mai ales în eventualitatea în care \"jiji președinte\", ca pe drapelul românesc să apară un cap de oaie și-o stea căzătoare.

am fost extaziat și m-am oripilat, am simțit pe limbă mult timp după lectură mierea liricului, iar fierea ludicului am simțit în câteva rânduri nevoia să o expectorez; asta trădează, desigur, dincolo de versurile tranșante ca și cuvintele unui copil, o conștiință care vibrează intens, care participă la „jocul în doi” chiar și de una singură, într-o exaltare necenzurată alternată estetic cu pasaje sfioase, ai spune povestite cu roșeață în obraz; un surprinzător amestec de figuri de stil, unele născute prin travaliu poetic, altele exprimate frust, la limita decenței artistice, care, se pare, că respectă cel mai adesea criteriul bunului plac, ca și cum autoarea ne-ar face o favoare invitânmdu-ne dincolo de draperiile intimismului, care cedează, totuși, pe alocuri, „rigorilor formale la modă”, dar care se constituie, în cele din urmă, în cronica unei morți anunțate.

(n.p. o promisiune este o promisiune)

aprecierea ta, cunoscute fiindu-ți curățenia și sensibilitatea verusrilor, mă onorează; mulțumesc.