Poezie
dunărea și focu-n cazane
1 min lectură·
Mediu
unii
îl priveau scârbiți pe cerșetorul închis în zdrențe ca un nufăr
oriunde l-ai fi întâlnit căra în spate un cufăr colat pe dinafară
cu starlete playboy
eu sunt bărbatul plecat glonț la război!
invidiați-mă!
voi doborî femeile acestea în zbor sunt singurul aviator de hârtie
cu inima vâjâind în picaj
tomberoanele pe stâlpi lângă el
păreau lebede
penele pătate cu petrol ornau ploaia cum peturi de plastic
dunărea în aval
căruța cu lemne nu mai venea ultimul cal fusese lovit în plin
de-un 4 x 4
mereu mi-am imaginat
delta îmbibată cu țuică sâmburii povernei unde se duc când se duc
traversa intersecțiile fără un scop anume – de năuc maică! râdeau
florăresele scuturate din prun
milostiviți-mă! credeți-mă! două aripi
înghit combustibil nu glumă nu vorbe de duh unii nu-l credeau
zilele prin el treceau cum înaltul
prin cazanul de cupru argintat
023.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “dunărea și focu-n cazane.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/205361/dunarea-si-focu-n-cazaneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMBanu baDana: cuvintele tale au luat aerul cuvinte mele; atât: mulțumesc.
cu drag,
cu drag,
0
poezia aceasta are o forță a sugestiei care se impune, ascunde în ea zone subțiri, licărinde, o elocință care aparține oarecum unei respirații a tăcerii, un peisaj care trece dincolo de linia unui exterior strict al Dunării și creionări care surprind prin refuzul oricărei emfaze verbale .
O radiografie lirică de o certă calitate, părerea mea.