Poezie
povestea nucului alb
1 min lectură·
Mediu
desculț fără de straie înscorburit de gânduri
străbat alei jilave vegheate de statui
pe chipul lor de piatră morbidă funerară
străluce nemurirea din veacul nimănui
și bălăcind în mine sălbăticiuni rănite
încheg nămol uitării cutremurat și slab
ca-ntr-o poveste-n care sunt un călugăr alb
trăgând cu lanțuri grele capacul de la criptă
deasupra moartea moartă rânjește despletită
023.428
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “povestea nucului alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/204714/povestea-nucului-albComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MFMFmariana fulger✓ Eu cred că moartea e, nu doliul și durerea fără margini din sufletele oamenilor, ci o pauză rece între două dimineți care ne-au fost date o singură dată. Poezia e o superbă înțelepciune macabră, dar e superbă. O zi fericită.
0
VMdupă cum se poate observa, \"cromatica specifică\" (și nu numai) este puțin răsturnată...; mulțuemsc pentru lectură și pentru rezonanță.
asemenea,
asemenea,
0