Vasile Munteanu

poezie a exploratorilor de sine, tăinuind în ținuturi necartografiate ale spiritului tezaure preapline de sens; cuvintele au ceva din aura de doliu a unei corăbii eșuate căreia aborigeni dezordonați și grăbiți îi scurmă, îi vandalidează măruntaiele; verbul are simplitatea bocetului, însă nu a unui bocet strident, ci o tânguire cenzurată, voce lăuntrică a contemplării și a revelației; mediul marin, prin limajul său specific, scris cu valuri, este acela care îngână acest glas; anticipare a hazardului sau simplă amânarea conștinentă a unui travaliu artistic, cuvintele acestea ne vor poposi într-o bună zi în țărmul auzului ca un ecou venit de nicăieri.

cu plăcerea lecturii,

... un pahar cu apă

voi începe prin a fi de acord cu tine: și pe mine mă revoltă că, de exemplu, „în mileniul trei” (după cum tu spui, deși părerea mea este că se poate discuta lejer despre „situarea axiologică a României în istorie” – fie cultural, fie sub alt aspect...), „hippias minor” se poate constitui încă într-un mod de gândire și de manifestare artistică; modul teologic de gândire și de manifestare este inutil a fi luat în discuție; cel puțin aici.

exceptând filozofia economiei, totul a sfârșit într-o filozofie minoră, desuetă; care sau reușește să se constituie într-un cadru teoretic al unei științe particulare sau în pură stilistică, sterilă în chiar formele sale tutelare [vezi cazul (pseudo)avangardismului promovat astăzi)], simple deraieri de la o logică a discursului pe care așa-zișii autori nu o posedă, din cauză că se exprimă tot în cadrul unei perspective retrograde asupra artei, perspectivă pe care, negând-o fără să o parcurgă, nu sunt capabili să o înțeleagă și să o asume, camuflând (sau agresiv sau cu nesimțire crasă) sub pretextul inovării, evidenta lipsă de înzestrare poetică; nu vreau să fiu înțeles greșit: majoritatea sunt inteligenți și informați, însă, din nefericire, au o viziune minimalistă asupra poeziei; cred că, de fapt, acesta este paradoxul, au curajul exprimării poetice tocmai pentru că poezia li se pare un exercițiu facil.

„cei de la Paris învață cravatei cum se face nodul”…? despre asta cred, în câteva cuvinte, următoarele: nu degeaba majoritatea ființelor considerate rare se raportează la actul (pro)creării ca pe o întoarcere la origini; subliniez: nu o plasare în trecut, ci o raportare la; aceia care se raportează la poezie prin „modă”, sunt de acord, sunt, artistic vorbind…, totdeauna bine îmbrăcați și gata de a lustrui canapelele din „fața camerelor de luat vederi” (și, implicit, de luat mințile…).

mulțumesc pentru lectură și pentru prilejul de cuvinte.

\"Cel ce știe locul meu sărac,/ Revăzându-l, l-ar răzbi fiorul,/ S-ar opri la fiece copac/ Să-i sărute bucuros piciorul\" (Esenin)

\"Uite, e seară./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,/ ca un miros sfios de iarbă tăiată,/ ca o cădere de fum din streșini de paie,/ ca un joc de iezi pe morminte înalte\" (Blaga)

nu e vorba de \"ruralism\", ci de contemplarea unor spații pe care unii îl vor cu disperare \"mort\" tocmai pentru că nu se pot regăsi în sensul pe care astfel de spații îl conferă lumii; mulțumesc trecerii tale cu sens.

\"sursele unui scriitor sunt de căutat în temeiurile sale de rușinare\" (Emil Cioran); vă mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Ela: din nou cu aplecare către un dincolo de versuri; dinspre mine, o singură confirmare: categoriile estetice, chiar dacă antagonice, nu pot fi gândite decât împreună; mult mulțumesc spiritului tău de veghe.

Anni: nu pot decât să îți dau dreptate - în lipsa jucăriilor, pietrele îmbracă formele imaginației noastre...; mulțumesc.

Petre: \"faceți voi, pe mine nu mă interesează\"...; știu și eu, poate e vorba doare de un alt obiect al acțiunii; poate intersele sunt altele, implicit valorile; în difinitiv, Ela surprinde bine ideea \"accentului\", a separației la nivelul gândirii, iar nu la nivelul semnelor de limbaj, al convențiilor (ca într-un joc de \"țintar\", de exemplu...); mulțumesc.

proiecție a eu-lui liric; eros vs topos; ocurența limbajelor (muzică și poezie); anotimpul (vara - \"august\") ca semn al incompatibilității începutului și sfâșitului; implicație: dorința neputincioasă a comunicării de sine [femeie-elegie /(...)/ ... gură mare/ și multă abnegație (Eu - nonEu ].

cu plăcerea lecturii,

Leonard: \"a doua zi mă liniștisem parcă...\" (Labiș); ai dreptate, orice revoltă este un căluș; singura negare eficientă este negarea de sine; mulțumesc pentru cuvinte și semn.

Katya: arunca-vom ce este în plus și cu nimic vom rămâne; și, da, poetul este: soluție întru care se vor alege apele; mult mulțumesc cuvântului tău rostit și nerostit.

Anni: (aici ar trebui să fie \"Cântecul de noapte al peștelui\"); mulțumesc.

încă o cămilă trecută prin urechea acului (de data asta cu prezervativ - aviz croitoreselor).

pustiul poetului, pustiul cuvântului... (acest cuvânt călărit de însetați uneori ca o cămilă \"bivalentă\", alteori ca o \"curvă\");

să te întâmpini ca și cum ai lua ocazia morții până la cea mai apropiată oază din propria-ți închipuire;

singura istorie ne este, astfel, uitarea - miraculosul leac al vanităților deșarte.

cu plăcerea lecturii,

nu e nevoie, Romulus, să îți cer scuze; ai scris dintr-o rară esență a trăirii; cât despre ceilalți, am să mă mulțumesc la a-l parafraza pe Nichita (care, l-a rândul său, îl cita pe Ion Barbu): prea mulți visează cu un cap de câine, ca să nu și latre din când în când...

cu plăcerea lecturii,

... ultima parte; dar nici eu nu mă pricep la toate părțile și... \"asta așa este\".

cu plăcerea lecturii,

ai dreptate, Anni; omul un arici, soarta o vulpe; va urina pe el și, chiar dacă pute, îl va mânca.

alături și eu (iar am pregetat să las un semn);

mulțumesc.

cred foarte mult în caligrafie, Daniela; de acolo simt eu venind pasiunea pentru \"corpul literei\", pentru acel 99% transpirație menit a împlini inspirația; harul e al Domnului, truda e a omului...; mulțumesc pentru lectură și pentru esențializare.

mulțumesc, Aida, pentru apreciere; cât despre \"redundant\", nu îmi fac griji; viața însăși este redundantă.

Dorin: tocmai de aceea au fost lăsați să vină la...; cine nu trăiește \"dezlegat\" nici nu poate păși din sine afară; ești bine venit; mulțumesc pentru semn.

semne, în_semne, pe_semne
curg raze de apă; și tac.

mulțumesc pentru.

mulțumesc, Dana, atât pentru dincoace de cuvinte, cât și pentru un dincolo de cuvinte.

cu reciprocitate,

suferința remodelează oameni; ce pierdem, ce ne lipsește ne împlinește Altfel.

cu plăcerea lecturii,

mulțumesc, Ela; ai dreptate

de fiecare dată popasul tău e poezie, Elena; mult mulțumesc pentru (re)venire.

după mine, potopul, Dorin....

rezulatul radiografiei poate să fie și: A lin a; între mare și mic, diferența este dată de \"scrierea de mână\";

va sil e,