Poezie
râul care urcă în munteanu
1 min lectură·
Mediu
lumini se rup în ochi de calcar cum latră vântul între cruci
smulgând de dor însingurate mâini de copil printre uluci
un alb de spumă nemiloasă mușcă picioare moi de pod
hrănind coșmarul unei mame ce-n somn blesteamă pe irod
smucește haina de pe arbori sunt dezbrăcați din brâu în jos
de parc-ar profana cu suliți soldații lumii pe hristos
o fiară-mi zace-n gât și urlă se îngrozesc toți vânătorii
de frica morții ce petrec ultima oară-n hanul morii
deasupra stâncilor stau drept înfipt în gheare de cuvinte
trăsnit de-un fulger de săgeată venit din cer să iau aminte
sunt un izvor nu neagră mare
doar morții sunt păstrați în sare
033.575
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “râul care urcă în munteanu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/243550/raul-care-urca-in-munteanuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O steluta pentru rotunjimea pietrelor lasate de raul acesta curat si proaspat.