poetii: secretare de circumstanta

nu te mai inteleg, teddy.
Poate e mai bine sa ia si poezia mare o mica vacanta.
Aceeasi

poate ca nu a fost nici o clipa mare sau poate este suficient sa se dispretuiasca pe sine.

Te avertizam ca vei citi \"dezamagiri\"...

cred ca este o schimbare de stil impusa de noile abordari si nu neaparat o \"dezamagire\".
nu ascund faptul ca-mi plac mai mult textele tale scrise \"pe stil vechi\"

citind versurile astea, am vazut aproape ca reala imaginea unuia dintre \"aia\", facand sleeeeeooooorrrrrrrb , curgandu-i picaturi de mitocanie pe burta intinsa.
ce multi mai sunt, Vasile! parca prea multi!

\"directorul fabricii are obrazul gros
isi soupeaza sufletul zgomotos\"

cu bine, intristata de realitate,
Dana

a, am uitat ceva.
In anul intai de facultate am avut colege de camera trei \"textiliste\".
nu stiu cum s-a intamplat, dar de atunci tin minte ca efectul de scamosare a tesaturii se cheama \"efect pilling\".
acum, de fiecare data cand intalnesc pe careva cu scame pe creier...imi spun...inca unul cu efecte de pil(e)-ing prin preajma.

asta e, ca la noi, la nimeni, dar mergem inainte (cum spunea bunicul).
insa,pe unde ?

Dana.

Eu nu i-as spune dezamagire. E un alt mod de a experimenta suferinta. Apreciez asta la Vasile, care incearca sa caute si dezvaluie si sub aceleasi plapume, alte trupuri.

ca de obicei, o poezie minunata... nu mai are rochie de brocart cu fluturi cap-de-mort de aur si nici nori cumulus, dar nu poate fi decat meritul tau de croitor de feston. probabil, e o haina estivala camasa asta cu maneci lungi, legate la spate, cu care ai fortat-o sa se imbrace. pare produsa in serie, dar nu cred ca e. important e ca placerea clantanitului lamelor de foarfeca si a lucirii varfului de ac te-au scos din letargie. este o imagine in poezie care imi aminteste de metroul din Moscova. da. esti, in continuare, pe drumul cel bun. si spui ca, dupa seria de amagiri, incepi una de dezamagiri..?

cu drag

Nu mi-aduc aminte să fi citit dupa 90 vreo poezie cu subiect \" industrial \". Nici nu credeam că se mai poate fără să simți senzația falsității. Iau acest efort ca o încercare de asumare a unor noi segmente sociale în spațiul veritabil al poeziei. Evident că poezia de față ajunge tot la starea individuală, adusă aproape de ziua ce trece.
Ca întotdeauna surpriza vine din varietatea stilurilor și a subiectelor.

Nu pot sa spun decat ca indiferent ce si cum ai scrie reusesti sa captezi si sa seduci. Poate pare o poezie lipsita de mirajul superbelor tale metafore, dar mie imi trezeste imaginii vii. Si da, fara indoiala, Vasile, oamenii sunt, mai rar sau mai ades vite.

Andrei, sincer si mie imi plac mai mult cele vechi. Vinul nou, de exemplu - :) - sau e dulce si slab sau acru. Insa \"s-a baut\". Spre unde? Cine poate sa stie? Iti multumesc pentru cometriu.

Dana, incredibil de intuitiva: \"pilling\"-ul era \"real\". Chiar asa, in forma sa netradusa. Inclusiv \"directorul\" :).

Geta, trupul pendulei si plapuma \"pozitivismului industrial\". Multumesc pentru mana intinsa :).

Ioana, \"lungul drum al zilei catre noapte\"...

Adrian, dupa cum spunea si Geta, doar \"un alt mod de a experimenta suferinta\". Cine se teme de \"artefacte\"?

Cris, \"sunt om si nimic din ce-i omenesc...\". +

Cu pretuire,