Poezie

poate nimeni poate nimic

1 min lectură·18 iunie 2004

Mediu

poate ca munte s-a facut din ogorul

strecurat in sandaua

lenevindu-mi piciorul

si poate pasare sangele care tarana

prefacandu-se drum

serpuind ma ingana

strainule cantecul orei te alunga

vietatile tresar la vocea menadei

poate muntele nysei ai luat in ras

dezbracandu-l de trupul baladei

poate ca astazi se coace capsunul

ai in piept fructe roze

si dansezi ca nebunul

si poate ca parintii locuitori in cer

vad morile de umbre

rotindu-te stingher

strainule caii te cunosc dupa piele

dau semn din copite se clatina stani

cu brate de grau vei trece desertul

cu buze de nori destupate fantani

ca un vulcan de teama rasaritul

064156

Despre aceasta lucrare

Autor: Vasile Munteanu
Tip: Poezie
Cuvinte: 104
Citire: 1 min
Versuri: 21
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “poate nimeni poate nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/76987/poate-nimeni-poate-nimic

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Elena Malec✓18 iun. 2004

da.
teama de noi, teama din noi, teama e cu noi mereu si va fi pana dincolo sau e poate doar asta: teama de dincolo resimtita aici.

Elia David✓18 iun. 2004

\"poate ca astazi se coace capsunul
ai in piept fructe roze
si dansezi ca nebunul
si poate ca parintii locuitori in cer
vad morile de umbre
rotindu-te stingher\"

Ai cam lipsit, Vasile. Sau credeai ca nu se observa?
Dar te-ai intors cu niste cuvinte frumoase...

Florina Daniela Florea✓18 iun. 2004

iar ai fost la munte, Vasile...iar ai fost la munte...

eu n-am reusit decat sa pescuiesc impreuna cu ai mei cativa bibani mai marunti.:)

glumesc. zambesc.
sa stii doar ca am inteles versurile. in felul meu.
la comentat nu ma pricep, nu sunt un comentator stralucit.
dar simt poezia.
si aici, crede-ma, este poezie.

cu bine,
Dana

Adrian Munteanu✓18 iun. 2004

Prea adevărat. Curge frumos și fără teamă.

Distincție acordată

Geta Adam✓18 iun. 2004

In ciuda numeroaselor imagini care te ataca la fiecare pas si despre care la o prima citire ai impresia ca se suprapun intr-un vartej ametitor si te trage, te apasa, in final te trezesti cu o ciudata senzatie de alinare si iti ramane zidit de suflet acel ritm intern, de o muzicalitate aparte.

Poate m-as mai gandi putin la versul de final.

Vasile Munteanu✓19 iun. 2004

Elena, dar daca nu este nici o teama? Nici dincolo, nici dincoace si nici macar in noi?

Elia, \"cuvintele frumoase\" s-au intors. Eu m-am \"intors pe dos\" :).

Dana, e suficient ca ai \"simtit\" poezia si, mai ales, ca mi-ai scris aceste randuri. Desi, atunci cand vrei, esti si \"un comentator stralucit\" :).

Adrian, \"adevar\", \"frumusete\" si \"teama\". Cuvinte esentiale. Multumesc.

Geta,\"iti ramane zidit de suflet acel ritm intern, de o muzicalitate aparte\". Zidesc, dar nu cladesc nimic/ In nefiinta mea ridic pereti de aer. O sa ma mai \"gandesc putin\" la versul final :). Asta ca sa iti fac in ciuda, pentru ca stiu c esti convinsa ca nu o sa ma mai gandesc :).

Va multumesc.

Cu pretuire,