Poezie
și tu
1 min lectură·
Mediu
de undeva începe să miroasă neverosimil a toamnă
eu încă aștept semnele ei mă cufund în apa vie a uitării
sunt femeia umbră călcând nesigur pe urmele tale
femeia fără contur pe care o pierzi între palme
cum de nu ai auzit încă sunetul oglinzii?!
s-a spart la picioarele noastre într-o vară oarecare
noi am călcat pe cioburi sângerând și plângând
nu există „prea mult” strigai atunci deznădăjduit
eu sunt cea care altădată iubea cireșele amare
zâmbind cu ochii întorși către sine
tu ai fost năluca albastră în contururi de fum
m-ai purtat cu tine peste întinderea pietroasă a apei
mi-ai învățat pașii să strige într-o altă limbă
azi universul s-a întors definitiv cu spatele
ca o dorință rostită pe jumătate
ca o părere oprită în fața lui nu
lucrurile simple nu au fost niciodată mai complicate
când sunetele verii îmi sunt atât de departe
și tu
eu încă aștept semnele ei mă cufund în apa vie a uitării
sunt femeia umbră călcând nesigur pe urmele tale
femeia fără contur pe care o pierzi între palme
cum de nu ai auzit încă sunetul oglinzii?!
s-a spart la picioarele noastre într-o vară oarecare
noi am călcat pe cioburi sângerând și plângând
nu există „prea mult” strigai atunci deznădăjduit
eu sunt cea care altădată iubea cireșele amare
zâmbind cu ochii întorși către sine
tu ai fost năluca albastră în contururi de fum
m-ai purtat cu tine peste întinderea pietroasă a apei
mi-ai învățat pașii să strige într-o altă limbă
azi universul s-a întors definitiv cu spatele
ca o dorință rostită pe jumătate
ca o părere oprită în fața lui nu
lucrurile simple nu au fost niciodată mai complicate
când sunetele verii îmi sunt atât de departe
și tu
035.661
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Iacovescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Iacovescu. “și tu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-iacovescu/poezie/91730/si-tuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM Expresivă imaginea unei toamne cu dimensiuni incerte. Incertitudine compusă din cioburile oglinzii și din distanțare față de amintirea trăirilor și a anotimpului. După propriile mele stări, aș fi simțit nevoia de a specula mai mult productiva sintagma
\" cum de nu ai auzit încă sunetul oglinzii?!
s-a spart la picioarele noastre într-o vară oarecare
noi am călcat pe cioburi sângerând și plângând \".
Acesta este însă poemul tău și o toamnă unică, a Irinei.
\" cum de nu ai auzit încă sunetul oglinzii?!
s-a spart la picioarele noastre într-o vară oarecare
noi am călcat pe cioburi sângerând și plângând \".
Acesta este însă poemul tău și o toamnă unică, a Irinei.
0
IIMădălina, m-am bucurat să te găsesc aici cu un comentariu, îți mulțumesc pentru trecere. Se pare că toamna miroase totuși a despărțire :). Sau poate nu?! Te mai aștept!
Adrian, orice text este perfectibil, desigur. Din păcate, oglinda s-a spart. Îți mulțumesc pentru „toamna unică”, ai avut mare dreptate. Comentariul m-a înseninat. La recitire!
Adrian, orice text este perfectibil, desigur. Din păcate, oglinda s-a spart. Îți mulțumesc pentru „toamna unică”, ai avut mare dreptate. Comentariul m-a înseninat. La recitire!
0
Eu am auzit sunetul oglinzii si parcade undeva începe să miroase neverosimil a toamnă.
Am remarcat frumusetea acestor versuri din finalul poemului tau - mi-ai învățat pașii să strige într-o altă limbă
azi universul s-a întors definitiv cu spatele
ca o dorință rostită pe jumătate
ca o părere oprită în fața lui nu
lucrurile simple nu au fost niciodată mai complicate
când sunetele verii îmi sunt atât de departe
și tu
Madim