Poezie
Himere
(Amintiri din Valea Regilor)
1 min lectură·
Mediu
la pieptul tău am mirosit deșertul
în goană de cămile cu spatele de apă
cu pielea ta de praf cu setea revărsată
aveam halucinații simțindu-te în nări
îmi pătrundeai în suflet nisip înfiorată
doi crocodili domestici aveam noi fiecare
mușcându-ne în oase morminte hipogee
rupându-mi palmierii reci rădăcini sub tâmplă
să treci prin valea morții cu oaze de femeie
tu hatshepsut vicleano nu te născuseși încă
mut moare o mare cu ziduri de piatră
din umăr îmi cresc direct peste umbră
picioarele scurte m-au luat prizonier
și aurul tace în tronul de fier
furtuna de soare prin vulturi îmi umblă
mă rog la o lume adâncă și largă
cu imnuri de moarte m-am scris peste viață
prin vămi am să trec sub arme și fructe
sicomorii vor arde în crengile rupte
mă plânge stins noaptea: Copil-dimineață
0114.712
0

Imi plac toate patru, numai ca mi se pare ca ar cam fi doua sabii in aceiasi teaca...poate mi se pare mie...