bântuiți de Bacovia

.un dulce stil clasic manuit modern.
\'auzi se învârte contorul
sau ziua de astăzi ne minte\'
imi place ruptura din poezie cu focalizare pe planurile secundare ale tablorului, dar si bolduirea ideii principale prin versurile
\'eu nu am să ies azi din casă
mi-e ger departe de tine\'
cu stima
numai bine

departe de tine
linga mine
in aceeasi strofa
tine-mine o rima destul de nefericita
in rest deacord cu stefan si cu tine :)

versuri ce mi-amintesc un bacovia impletind ploi
existentiale, in amintirea lui aceasta ninsoare amanata,
are gust de miere.
placute aduceri aminte aceste versuri, iar dedicatia
speciala,
m-a infiorat de emotie, de rezonanta la un gest atat de delicat.

anana

wow! tare faina poezie. bacovia-mi place cel mai mult. este singurul care mi-a atras atentia inspre poezie. asta in clasa a 11-a, parca. tu esti aici un bacovia mai fericit. ceea ce e bine. :)
as acorda o stea, dar editorii nu binevoiesc sa-mi mareasca nivelul.

ce grâu răsărit!

Ștefan: scurt, dar... la obiect :); în fond, underline-ul fiecărui orgoliu nu face doi bani în absența \"bolduirii\"; acum... eu o folosesc, să zic așa, în liniște; aceia care fac paradă cu ea sunt oricum prea mulți;

Mircea: călcâiul acestei poezii este, spui tu, al lui Ahile, pardon, Vasile; \"formal\" ai dreptate: forma niciodată nu minte; eu, însă, nu am făcut niciodată concesii formei; am preferat \"cântecul\"; mulțumesc pentru prezență și pentru sfat (precedentul chiar mi-a fost de folos);

Anana: sensibilă; mulțumesc;

Ramona: mulțumesc pentru lectură și pentru cuvintele referitoare la poezie; în ce privește celălalt aspect: a) deja i-ai acordat-o în primul paragraf, e tot ce contează; inutil să mai vorbim acum despre \"stele\", în timp ai să descoperi tu ce și cum; b) din câte știu eu, \"nivelul se mărește\" prin lectură și prin scris (nivelul personal, evident); pentru orice alt tip de \"nivel\" există, ca o condiție necesară (deși nu întotdeauna suficientă...) un regulament - posibil ca parcurgerea lui să vină în întâmpinarea așteptării tale.

un poem canicular, despre \"decembre\" văzut cu ochii dragostei, în spațiul desăvârțit pe care aceasta îl creează, iar strofa ultimă confirmă, poetic:
\"eu nu am să ies azi din casă
mi-e ger departe de tine
nu ninge nu ninge-n decembre
cât timp te mai am lângă mine\".

am recitit din poemele lui Vasile Munteanu, pe acolo pe unde m-au dus click-urile,

Ottilia Ardeleanu